Totul pentru adevăr

Capitolul 13 - Haos

- Tu.., șopti Herriet șocată, realizând că Zander deținea aceeași forță ca și ea.

- Nu este momentul potrivit, răspunse gardianul pe un ton preocupat, proptindu-se gânditor cu mâinile de masa din sticlă.

- Dar cum.., întrebă aceasta în aceeași conduită perplexă.

- Mai și îndrăznești să întrebi, replică Aron pe un glas rece, în timp ce se apropie de gardian.

- Nu înțeleg, adăugă femeia complet năucită, căutând cu privirea în gol.

- Există o ieșire de urgență în spatele raftului cu cărți, replică Aron fixându-și ochii pe Zander, ignorând întrebările ostaticei. Tunelul ne va scoate într-una din peșterile Insulei. De acolo luăm barca de salvare și plecăm spre oraș. Este singura noastră scăpare.

- Atunci ar trebui să ne grăbim, interveni Madeline alăturându-se gardienilor.

- Zander? Întrebă Aron așteptând afirmația brunetului.

- Nu pot. Eu nu pot veni, răspunse acesta ferm.

- De ce nu?

- Trebuie să-mi continui misiunea, replică gardianul îndreptându-și privirea spre Aron.

- Misiunea?

- Trebuie să aflu cine a pornit atacul și de ce. Nu pot fugi acum, când simt că răspunsurile sunt atât de aproape, continuă Zander pe un ton convins, luându-și mâinile de pe masă.

- Și cum mă rog ai de gând să faci asta de unul singur? Întrebă Aron surprins, neînțelegând tenacitatea spontană a acestuia.

- Voi încerca să evit orice fel de complicație, îl asigură brunetul.

- Știi că nu-mi plac răspunsurile indirecte.

- Voi acționa cu grijă, afirmă gardianul în aceeași manieră.

- Zander nu știu ce să zic.., spuse gardianul scoțând un scurt râset nevricos, neînțelegând ce-l apucase pe brunet.

- Presimt că Max are ceva de a face cu atacul. Oricât de riscant ar fi, asta este șansa mea să pun piesele cap la cap, replică acesta explicându-și imboldul.

- Lasă-mă atunci să vin cu tine, sugeră Aron.

- Nu, răspunse băiatul direct. Trebuie să rămâi cu Maddie și să o protejați pe Herriet. Este unica noastră sursă de informație rămasă.

- Zander nu te pot lăsa să-ți scrii moartea cu propriile mâini, spuse Aron încruntându-se. Credeam că suntem împreună în asta, continuă el susceptibil.

- Nu vă mai pot implica de acum încolo, declară gardianul, sobru. Este mult prea periculos.

- Nu înțeleg cum am putea noi să-ți stăm în drum, interveni Madeline confuză.

- Fiecare pas greșit poate fi fatal. Nu vreau să vi se întâmple ceva. Nu m-aș ierta niciodată.

- Nu este ca și cum nu am știi să ne purtăm singuri de grijă, răspunse șatena ușor agasată.

- Știi foarte bine că nimeni nu va scăpa cu viață din urma atacului, evidenție Aron. Chiar îți dorești ca ăsta să fie sfârșitul?

- Aron ăsta este doar începutul.., replică Zander aproape în șoaptă, privindu-l cu părere de rău.

Scuturând din cap în semn de negare, cârlionțatul feri pe moment privirea, încercând să-și calmeze amalgamul de emoții.

- Misiunea asta este responsabilitatea mea, sublinie Zander riguros.