Nu ai merita suspinul râului. Nu ai merita setea din mintea mea.
Nu ai merita paradisul din întregul întuneric ce l conturez.
Ce simt pe interior nu ți pot arata. Ușa inimii mele s a închis deja, ochii mei ți au uitat culoarea, tatuajul meu s a șters în lipsa pielii tale iar buzele mi-au secat.
Nu vei merita suspinul, nu vei merita afecțiunea mea.
Fie ca ce n ai iubit odată sa nu te mai iubească niciodată.
Fie ca ploaia sa nu mai cada asupra ta. Iar vântul sa nu ți mai sufle parul.
Fie ca moartea sa nu vina și nici pământul sa nu te inghita.
Sa trăiești, tu Caleb veșnic.
Căci ai omorat ce te a iubit odată.
