Persoana ireală

Începutul întunericului

Reuniny este deseori întâlnit ziua pe băncile goale ale străzilor pustii sau chiar în stațiile de tren așteptând oamenii dornici să-i asculte poveștile sumbre din viața lui.
În vara anului 2009 mă întorsesem de la verișoara mea spre casă, trebuia să iau trenul căci distanța dintre mine și ea este destul de mare și îmi trebuia un mijloc de transport.
Unchiul meu, tatăl Alexandrei, verișoara mea, mi-a spus să am grijă la un străin îmbrăcat în negru cu o pelerină neagră și cu un fel de cagulă pe față căci nu este bine să mă apropii de acesta.
Ajungând în stație m-am așezat pe o bancă așteptând trenul, între timp, mă sună Alexandra:
Eu: Alo, da?
Alexandra: Ai mare grijă la omul îmbrăcat în negru căci...
Și brusc semnalul căzuse și telefonul meu se închise din lipsa bateriei deși puteam să jur că l-am pus la încărcat înainte de plecare și când l-am scos era încărcat maxim adică 100%.
În fine, mi-am scos caietul și cu un pix și am început să scriu versuri inspirându-mă din mini vacanța petrecută la Alexandra.
Dintr-o dată, inexplicabil mă încercă un sentiment profund de neliniște de parcă cineva sau ceva m-ar privi insistent dintr-o parte, mă uit prin jurul meu, nimic.
Sentimentul de neliniște se aprofundară și mai tare, mă uit în dreapta mea.. vă dați seama că m-am speriat îngrozitor de tare când l-am văzut pe bărbatul de care mi-a spus Alexandra și tatăl Alexandrei.
Acesta avea haine elegante expuse la un negru profund și puțin tulburător, pe chip avea ca un fel de material care ușor strălucea lăsându-și ochii întunecați și ușor băgați în orbită.
Stătea într-o postură ciudată, cu capul aplecat în jos și cu degetele de la mâini încrucișate într-un mod cumva deranjant.