De două săptămâni, Mina nu se putea hotărî cum să-și împartă sera pentru primăvară. De la un an la altul oamenii deveneau tot mai pretențioși, clienții așteptau aranjamente florale cu tot mai mult dichis, așteptau să fie surprinși, iar ea simțea că rămâne încet-încet fără idei.
Petrecu aproape toată ziua schițând, căutând idei pe internet, vorbind cu proprietarii florăriilor din localitatea ei și din împrejurimi, dar nu se putea hotârî. Crinii erau scumpi, rezistau puțin. Banii erau mai buni din buchete, dar clienții preferau să cumpere flori cu rădăcină; apoi crizantemele, lalelele și zambilele erau emblemele primăverii, dar importurile erau mai ieftine și oamenii cumpărau acele flori în să le ia pe ale ei.
-Iubita mea, tot aici? se auzi vocea unei femei care tocmai intră în seră.
-Bună, mătușă, răspunse Mina. Tot aici, continuă ea zâmbind.
-Măcar ai rămas cu ceva dacă ți-ai stors creierul?
-Cred că singura idee bună care mi-a venit azi e crearea unui magazin online. Oamenii pot vedea florile pe care le am în timp real, la orice oră din zi și din noapte, fără să se deplaseze iar costurile pentru aranjamente și pierderile cu toate buchetele care nu se vând, cad.
-Sună promițător! Dar cine ar face livrările?
Mina oftă.
-Păi tot eu.
-Nu se poate. Pe lângă faptul că mașina ta e o rablă, nu cred că ai avea timp.
-Nu am bani să angajez pe nimeni. Nu știu, chiar nu știu...Dar dacă nu schimb ceva, o să ajung să am datorii la finalul anului.
Femeia o îmbrățișă de la spate și îi sărută un obraz.
-Sunt sigură că o să îți mai vină și alte idei.
-Problema e că nu am cum să mai fac față competiției, dacă firmele concurente sunt marile lanțuri de magazine! Nu am nici un sfert din bugetul lor pentru flori!
-Nu crezi că...poate ar fi mai bine...
-Ce? Să fac altceva? Iar începi cu asta? se supără fata. Știi foarte bine că nu vreau să lucrez altceva și că nu vreau să fiu cea care distruge afacerea familiei. Nu ai deloc încredere în mine!
Se ridică de pe scaun și plecă val-vârtej de lângă femeia care oftă îndelung.
Așa era, nu mai avea încredere în ea. Pentru că efectiv nu putea să vadă o soluție. Iar Mina cheltuia toate economiile adunate în ani de muncă pentru a ține afacerea cu sera de flori pe linia de plutire în loc să își construiască un viitor mai promițător și mai sigur.
-Mina, scumpo...știi că îți vreau binele...
Fata își strângea obicetele personale în rucsac. Nu ridică privirea și nu îi răspunse nimic.
-Părinții tăi ți-ai dori binele, indiferent unde în lume și indiferent ce ai face.
-Nu pot să îi dezamăgesc în felul acesta!
-Mina, scumpo, amândoi ar vrea doar să fii fericită! N-ai cum să îi dezamăgești dacă ai grijă de tine!
Fata nu mai ascultă. Ieși din seră, dar mătușa ei o urmă.
-Mai vino și pe la noi seara, vrem să te mai avem și pe tine la masă, continuă femeia.
Fata își descuie mașina, trânti rucsacul și geaca pe banchetă și se întoarse spre mătușa ei. Își descreți fruntea și oftă.
