Prima zi - Prima teamă

99 10 4
                                    

14.04.2015
"Mă aflu la școală, în pauză. Stau la masă și mănânc prânzul-de-vis oferit de minunata cantină. Afară plouă. Picăturile de ploaie cad pe pămantul umed ca lacrimile mele pe obrajii roșiatici ca bujorii. Așa este, acasă plang mult. Datorită vieții mele de tot rahatul. Of...

-Ăloo, France!! La ce te gândești? Ești tare mișcată de la o vreme.
-N-am nimic, Haye.
-Știi tu, te cunosc destul de bine. Ce tot vorbesc?! Ești prietena mea de 14 ani și de când te știu ești foarte melancolica cand plouă. Să fie Kurt?
-Sigur, schițez un zâmbet și mă îndrept către laboratorul de biologie.

Kurt este fostul&primul meu iubit. Chiar am avut sentimente pentru el dar după despărțirea părinților mei și mutarea mea într-un apartament nou a fost prea mult pentru mine și nu puteam face față atâtora lucruri, deși puțină afecțiune nu strica, dar locuind cu Haye compensa totul.

Ora începe. Proful începe să explice lecția plictisitoare. Eu deja sunt cu capul în nori, ca întotdeauna.

Desenez pe caietul meu și aștept să se împartă foile cu rezumatul lecției dar apare, în mijlocul orei un baiat îmbracat într-un tricou alb și niște pantaloni negri mulați, părul prins într-un coc ușor lăsat cu ochii acoperiți de o pereche de ochelari de soare. Intră în clasă, pășind destul de elegant și se așaza chiar lângă mine. Hai nu pe bune! Serios, cine nu l-ar recunoaște

Majoritatea orei e tăcut dar printr-o minune de care chiar nu aveam nevoie, începe:
-Ce-ar trebui să reprezinte desenul ăla?
-Se numește mandala. E o tehnica care stimuleaza ambele părți ale creierului.
-Bine de știut, Mrs Tocilara. Tu cum o mai duci?
-Brusc a început să te intereseze de viața mea?
-Cum e posibil să ma ignori? Orice fata ar da să vorbească cu mine. Doar sunt cunoscut in toată școala
-Eu nu sunt ca celelalte.
-Huah, dacă zici tu. Îmi dai și mie cursul, așa-i?
-Uite-acum, spun asta rapid și plec din bancă.

El rămâne în clasă, singur, vorbind la telefon. Urghh, mă tentează să ascult cu cine și ce vorbește dar eu nu-s în stare să fac așa ceva.

Eu am terminat cursurile, acum o aștept pe Haye, pe o băncuță de langa dulapul ei să vina să putem pleca acasă, dar am un sentiment ciudat în legătură cu rezumatul lecției pe care "starul școlii" mi l-a cerut așa că mă îndrept iute către secretariatul școlii pentru a face o copie, pe care i-am pus-o lui în dulap, dulapul fiind exact lângă cel al lui Haye deci era imposibil să scap de el.

Coridorul se golește, persoanele lipindu-se de pereți făcând loc unui mers apăsat si unui miros fresh destul de tare încăt să te facă să te simți ca în Rai pentru câteva secunde. Logic și 100% era fenomenul școlii, Harry Styles despre care a fost vorba întotdeauna până și care face cu ochiul către niște fete iar apoi deschide dulapul, observând cursul. Îl ia în mână, se apropie către mine și-mi spune:
-Mulțumesc Steward.


Hei acesta este primul capitol din "Sugar look salt taste". Aș dori câteva opinii și ideei pentru continuarea cărții. Mă scuzați dacă identificați greșeli de ortografie (deși nu cred) dar am fost tare obosită. Pupici.

Sugar look salt tasteUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum