In timp ce...

Capitolul 1.

Inca de cand eram mica am fost pasionata de carti si de misterul pe care il ascundeau in spatele personajelor, astfel, reuseam sa ma desprind de realitate si sa vad lumea cu alti ochi. Sa traiesc momentele alaturi de personaje imi oferea o stare de linistie si de relaxare, in acele momente dorindu-mi doar sa am si eu o poveste pe care s-o astern pe o coala si sa fac cititorii sa patrunda in actiunile si trairile pe care le-am scris, incat sa-si lase toate treburile de-oparte si sa fie capturati de esenta povestii. Asta nu s-a intamplat, dar imi place sa cred ca intr-o buna zi voi avea parte de ceva minunat pentru a-mi schimba viata.

De cand au inceput pregatirile pentru balul din iarna asta, prietenele mele nu mai au stare. Diana si Faye sunt cele mai bune prietene ale mele inca de cand ma stiu. Locuim impreuna de 2 ani in New Salem la una dintre casele din prejurul liceului in care invatam. Casa era la fel de frumoasa ca si scoala, avea exact tot ceea ce ne doream. Fiecare avea camera ei decorata dupa bunul sau plac, bucataria era spatiosa, cuprinzand ultimele modele de obiecte pentru bucatarie(asta pentru ca la fiecare 6 luni proprietarul ne reamenja casa), livingul era partea mea preferata deoarece cuprindea un pian mare si lucios in coltul drept unde erau pozitionate pe el fotografii cu mine, Diana si Faye iar pozele cu familiile noastre erau pe peretele din spatele pianului, iar atunci cand vroiam sa fiu singura si sa am putina liniste cantam la pian si priveam fotografiile, trezindu-ma intr-un final in camera mea plangand pentru ca mi-era dor de parintii mei. Cum spuneam, pregatirile le-au epuizat pe fete iar eu inca nu pot sa inteleg de ce ele sunt atat de bagarete in astfel de activitati.

-Doar pentru ca tie nu iti place sa faci pe sefa asta nu inseamna ca poti sa ne judeci pe noi, imi spune Faye completand nu stiu ce fișe.

-Dar nu va judec, doar spun ca este o pierdere de timp...

-Cassie, uite.. imi spune Diana si ia un loc pe canapea langa mine, ne cunosti de mult timp asa ca n-ar trebui sa fii prea surprinsa, dar, ca sa te fac sa intelegi mai bine..adica ce naiba, doar stii ca petrecerile la care noi nu participam la organizare sunt jalnice si se sfarsesc inainte de miezul noptii!!

Avea dreptate, la fiecare petreceri la care am fost doar invitate au fost o pierdere de timp si ne-am jurat ca nu vom mai merge la asa ceva dar tot sfarseam prin a ne blestema promisiunea.

-Stiu fetelor, de-asta sunt tare mandra de voi, dar acum vreau sa dorm. Ne vedem maine dimineata ok? Va iubesc,noapte buna. si asa ma retrag in camera mea asteptand ziua de maine.

Inainte sa atipesc am auzit catea susoteli de jos, Diana vorbea la telefon cu Chris, iubitul ei , de cam 15 minute iar acum pare purta o conversatie cu Faye..

"-Nu stiu dar Chris mi-a zis sa abia acum doua zile s-a mutat in oras si maine va fi prima lui zi in liceu.

-Deci probabil va fi colegul nostru?

-Nu stiu Faye, nici nu stiu de ce purtam conversatia asta, lasa situatia asta asa cum e si hai sa mergem sus". Mi-am pus capul inapoi pe perna bagandu-mi o mana sub ea strangand-o usor si intr-un final somnul m-a cuprins usor in imbratisarea sa...

...

-Neata Cassie, esti in intarziere dimineata asta, noi deja am luat micul dejun. Spune Faye

-Nu mi-e foame, putem sa mergem. Deja eram pregatita iar pofta de mancare nu-si facuse loc in dimineata asta.

-Ok, haideti gagicilor! Spune Diana iar noi iesim pe usa indreptandu-ne spre liceu. Pe drum ne-am intalnit cu Chris si gasca lui: Ethan, Harold,Ed, Chace, Kyle, Lola si Ivy. Noi 3 eram diferite fata de acest grup dar ne intelegeam bine cu cativa dintre ei. Diana nu o suporta pe Lola pentru ca acum jumatate de an ea a incercat sa o desparta de Chris pentru ca era indragostita de el dar nu i-a reusit si a sfarsit prin a avea un ochi vanat..opera de arta a lui Faye. Eu insa am avut o perioada in care am incercat sa sa imi fac noi prieteni si am vrut sa ma mut de la case si sa-mi cumpar un nou apartament..deoarece ii facusem pe toti din grup sa se certe din cauza mea si a lui Kyle. Dar asta s-a intamplat cu mult timp in urma , iar ca scuza am faptul ca eram destul de mica pentru a-mi intelege sentimentele fata de el. A fost primul baiat pe care l-am sarutat iar asta a fost destul de ciudat pentru ca l-am evitat apoi timp de o saptamana. Fetele tot ma presau sa ma duc la el si sa-i spun ca nu stiu ce a fost cu mine iar asta m-ar fi dus la situatia in care el ar fi vrut sa avem o relatie iar eu nu vroiam. Il placeam dar nu am putut sa stau cu el. Nici eu nici el nu am inteles de ce desi inca exista ceva intre noi...mereu are grija de mine iar eu mereu ii sunt alaturi in orice situatie si mi-a fost teama sa schimb lucrul asta pentru ca as fi putut sa distrug prietenia asta dintre noi si nu mi-as fi iertat-o niciodata. El a inteles intr-un sfarsit lucrul acesta si am continuat sa fim cei mai buni prieteni de sex opus. Au mai fost si momente tensionate intre noi dar am trecut peste si nu le regret.