O oră mai târziu sunt la Marquee și o aștept pe domnișoara procuror, care mi-a acceptat invitația imediat, cu nonșalanță.
Stau la bar cu un pahar de wiskey lângă mine din care abia sorb pentru că nu vreau să intru din nou în belele.
Nu am văzut-o venind, doar am tresărit când i-am simțit degetele plimbându-se obraznice pe ceafa mea.
-Scuze pentru întârziere, îmi spune!
Mă ridic în picioare și o prind de mână. O privesc de sus până jos și-mi place ce văd.
-Se pare că a meritat așteptarea, spun eu, holbându-mă lacom la ea.
E o femeie frumoasă, voluptoasă cu un bust generos, scos în evidență de rochia aurie care o înfășoară într-un fel destul de sexi, picioare sunt lungi și svelte fiind ajutate și de tocurile de 12 cm pe care s-a cocoțat.
O privesc pervers, gândindu-mă deja cum ar arăta fără rochia aia care nu ascunde mare lucru, și îmi trec limba peste buza de jos.
-Vrei să bei ceva?
-Da, un Cosmopolitan, te rog!
Îi fac semn barmanului să-i aducă băutura și continuăm cu un schimb amabil de replici.
Lidia însă se poziționează cu fața mai spre mine și privindu-mă fix mă ia prin surprindere.
-Ești periculos domnule Aiden LeBlanc! îmi spune ea, luând o înghițitură din cocktail.
Tresar și nu mă pot gândi decât la condamnarea mea. Cu siguranță a aflat. Așa-mi trebuie dacă mă încurc cu o femeie procuror.
-Nu înțeleg la ce vă referiți, doamnă, fac eu pe inocentul, dar dau paharul de wiskey peste cap.
-3 ani cu suspendare și 50000 de dolari daune materiale și morale.
-Ah, da, m-ați prins doamna procuror. Sunt vinovat , ce pot spune mai mult!
-Scuze, defect profesional. Nu m-am putut abține și am făcut câteva investigații, zice ea zâmbind.
-Să înțeleg că avem o problemă? întreb pentru a pricepe dacă seara mea se va încheia aici sau mai sunt șanse să continue.
-Nu, nu cred. Am vrut să știi, că am aflat și n-are rost să te ascunzi. E ok, nu mă deranjează, spune ea.
A fost prima dată când ai condus cu o alcoolemie așa mare sau doar atunci ai avut ghinion?
-N-a fost prima dată, recunosc eu, dar cu sigurantă e ultima.
-Sper, n-aș vrea să pățești ceva.
Zâmbesc forțat. Faptul că știe toată povestea mi-a cam tăiat din elan.
-Nu știu ce să spun, zic eu încurcat, poate să-ți mulțumesc.
-Nu e nevoie.
Își comandă încă un pahar și mă întreabă dacă dansez.
O iau de mână și mergem pe ring, amestecându-ne printre cei de acolo.
Lidia își pune brațele relaxată în jurul gâtului meu și eu o prind de talie, trăgând-o foarte aproape de mine. Privirea îmi rămâne pierdută în decolteul ei care se ridică și coboară cu fiecare respirație.
Femeia asta e destul de dezinvoltă, știe cu siguranță ce vrea și nu ezită să o arate. Se unduiește pe lângă mine și mă atinge senzual în ritmul muzicii, iar eu nu mai sunt sigur dacă prădătorul sunt eu sau rolurile s-au schimbat.
Ne întoarcem încălziți la bar și comandăm șampanie.
Lidia își potolește setea înghițind lacomă băutura efervescentă.
-E multă agitație aici, nu vrei să mergem intr-un loc mai retras?
-Ți-am spus eu că ești periculos, zice ea, la ce te gândești oare. E ușor ametită de la sampanie și își plimbă privirea plina de dorința pe mine , umezindu-și buzele. O prind într-un sărut sălbatic, gustându-i buzele cu aroma de sampanie.
-Am un apartament mai sus, putem continua acolo? , o întreb eu în timp ce îmi plimb buzele pe gâtul ei și pe lobul urechii.
Câteva minute mai târziu suntem deja în lift. S-a agățat de mine ca o liană și am sentimentul că vrea să mă mănânce.
Mă sărută lacoma, pe buze și pe gât, în timp ce mâinile îi umbla nebune prin părul meu, ciufulindu-mă.
Ieșim râzând din lift și ne sărutăm ca nebunii până la ușa apartamentului meu. Abia îmi dă voie sa mă desprind că să descui ușa. Intrăm și domnișoara pune din nou stăpânire pe mine.
Respiră sacadat și își scoate rochia venind spre mine.
-Stai puțin. Hai s-o luam mai ușor, zic încercând să mă liniștesc puțin.
Ce naiba nu e o cursă de viteză.
Nu-mi place să mă grăbesc, vreau să savurez fiecare moment.
-Interesant, spune ea lăsându-mă să preiau inițiativa.Buzele mele îi exploreaza linia maxilarului, coborând pe gât , cu sărutari fierbinți , întorcându-se mai apoi spre buze, gustandu-le aroma dulce și păcatoasă.
Îi mângâi cu vârul degetelor brațele dezgolite, în timp ce o oblig să se dea înapoi lipindu-se de perete. Îi conduc brațele în sus și i le poziționez frumos în jurul gâtului meu, fără să întrerupt sărutul. Lidia geme sub sărutările mele și mie îmi place s-o simt mângâindu-mi ceafa.
Îmi desface cămașa sarutându-mi clavicula, iar eu o iau în brațe ajutând-o să-și încolaceadcă picioare în jurul meu.
Saruturile noastre sunt adânci și pătimașe lăsându-ne făra suflare. O iau pe sus și trântesc pe pat și îmi scot restul de haine, ajutând-o și pe ea să scape de ale sale. Corpurile noastre se contopesc și se adâncesc în placere trăind intens momentul.
Mă trezesc dimineata, cu Lidia întinsa peste mine, și încerc să scap din strânsoare brațelor sale. A fost o seară placută, m-am simțit bine, sunt bucuros că Raven nu m-a defectat complet dar trebuie să plec.
Lidia mă simte și deschide ochii.
-Unde pleci?
-Trebuie să ajung la muncă, spun eu.
-Aș vrea să ne mai vedem.
-Te sun eu, spun și mă aplec sprea ea oferindu-i sărutul de adio.
Îmi pare rău frumoaso dar Aiden LeBlanc nu e barbatul care să zăbovească prea mult.
