când am spus că vreau ceva atașat de mine,
care să nu plece niciodată, nu asta am vrut să spun.
prezența ta mă omoară
nu mai pot trăi așa.
nimic nu se simte la fel de când ai venit
mă urmărești în timpul zilei,
îmi amintești de prezența ta ori de câte ori văd fericirea.
îți găsești drum în gândurile mele, ținându-mă trează, asigurându-mă că știu că ești încă acolo.
anxietate, de ce mă iubești așa mult?
ochii îmi sunt obosiți, nu pot să-i închid, nu mă lași.
te rog, dă-mi un minut, ceva timp singură.
______
quess what, am pierdut caietul cu 2 ani de muncă înmuiat în lacrimi. so o să postez doar poeziile mele noi :))
