I have to try. [Adventure Time FanFic]

I. Bulgărașii de gumă.

Soarele mângâia ușor iarba din jurul casei din copac. Era o zi perfectă ca Jake și Prințesa Unicubeu să își scoată copilașii la aer, bineînțeles însoțiți de Finn. Cățelușii cu corn în frunte nu mai erau bebeluși și țopăiau fericiți în iarba umedă de rouă alături de Finn. Prințesa Unicubeu îi supraveghea atent ca o mamă grijulie iar Jake făcea tot posibilul să-i pună piedici lui Finn. Acesta a căzut într-un final și a început să râdă înconjurat de cățelușii multicolori care chiuiau. Finn s-a ridicat și s-a așezat lângă Jake și prințesă, dându-i un pumn amical, după începu să admire copilăreala puilor. Văzându-l, Jake i-a zis cu un ton ce se voia inocent:

- Uite-i, Finn, îi vezi? Așa vor fi și bulgărașii tăi de gumă...

Și-a pus laba la gură. Spusese o prostie mare. Finn suspină, încercând să nu își amintească, dar în zadar. Firul amintirii era deja creat. Prințesa Gumiță îi apăruse deja în minte.

O iubise mult pe Prințesa Gumiță. Nu iubise pe nimeni cum o iubise pe ea, și totuși nu avusese vreodată vreo șansă cu ea. Avusese parte de o criză de gelozie din partea ei atunci când se îndrăgostise de Prințesa Flamă, dar atunci nu îi păsase. Voia ca prin Prințesa Flamă să o dea uitării pe Gumiță, însă nu îi ieșise. Se simțea singur și, de parcă nu fusese deajuns, odată cu nașterea puilor Prințesa Unicubeu și puii se mutaseră cu ei, aducând zarvă și veselie casei din copac, sediului lor, și în ciuda zarvei, văzându-le familia fericită, Finn se simțea tot mai singur în mijlocul veseliei celorlalți. Oh, dar Finn nu îi ura. Îi iubea pe puii lui Jake de parcă erau puii lui, iar Unicubeu făcea niște mâncare genială și simplul fapt că îl vedea pe Jake împlinit îl făcea să tresară de bucurie. Și totuși se întreba cu ce greșea el de nu avea parte de fericire. Se simțea trist și pierdut, se resemnase cu faptil că Gumiță nu va fi a lui vreodată, însă ceva din el îl făcea să tânjească după fericire. Avea nevoie de o schimbare.

- Nu-i nimic. îl mângâie Finn absent răspunzând cu jumătate de gură. Chiar nu-i nimic.

Și totuși parcă vedea cum lângă el apare imaginea Gumiței luându-l în brațe și chicotind iar cățelușiii aveau ca mici companioni de joacă niște Finni în miniatura făcuți din gumă sau niște mini-Gumițe umane. Zâmbea amar, nici nu a simțit cum i-a căzut un plic în poală. Pe plic era scrisul Gumiței și un sigiliu regal.