I have to try. [Adventure Time FanFic]

V. Cavalerul Prințesei.

Sugar chicoti. Nu se distrase niciodată ca în casa din copac plină de pui și speranță, nici în pădurea păsărilor de cristal sau în lumea bomboanelor zbârnâitoare. Unicubeu era o persoană grozavă iar Jake încerca mereu să îi facă pe plac. Însă cu nimeni nu o făcea să se facă mai bine decât Finn. În prima seară nu putea adormi și nu voia să trezească pe nimeni căci știa cât de arțăgoasă e Bonnibell dacă o trezești în toiul nopții. Bonnibell era singura persoană cu care avusese un contact mai îndelungat Sugar, deci pe toate persoanele le raporta la personalitatea acesteia. Se ridicase din pat și se dusese pe acoperiș să privească luna și stelele și să simtă vântul în păr căci simțea că avea nevoie de singurătate. Nu avusese parte de aceasta încă, căci Finn venise după ea, fiind trezit de scârțâitul podelei șubrede din lemn. Stătură împreună și glumiră sub cerul liber și fără de nori, în timp ce luna plină le dădea o lumină aproape diurnă. Sugar nu a putut uita noaptea aceea. De atunci s-a înțeles perfect cu Finn, omul. Se contopeau perfect împreună, personalitățile lor aventuroase fiind aproape identice, și aveau aceleași gusturi în materie de orice. Râdeau din nimicuri și petreceau zilele împreună sub privirile complice ale lui Jake și ale lui Unicubeu. Acum, Finn încearcă să înghită o bomboană situată pe vârful nasului său. Oprindu-se din râs, Sugar ia bomboana șmecherește și o îndeasă în gură, făcându-i în ciudă parcă aventurierului. Stomacul lui Finn protestează lipsa hranei sus și tare, iar băiatul și fata din vată de zahăr râd și se trântesc pe acoperișul inundat de culorile apusului. Trecusera patru zile de la noaptea minunată în care s-au împrietenit. Prințesa zâmbește privind la cer.

- Știi? spuse ea. Nu cred că m-am distrat cu cineva așa vreodată. Adică, mereu fiind pe fugă, cred că nu am avut niciodată ocazia să cunosc oameni.

Finn a părut uimit de vorbele ei.

- De ce ai fost pe fugă? Adica, e ok și dacă nu vrei să îmi spui dar...

- Am fost exilată și vânată de vânători de recompense ani la rând. îl întrerupse ea privind în gol. Într-o zi m-au prins și au încercat să mă ia și... ochii prințesei se umplu cu lichid, însă acesta se risipește odată ce se trezește din visare. Am scăpat. M-am prefăcut că sunt îndrăgostită de un scârbos dintre ei și când el m-a dezlegat am fugit unde am văzut cu ochii.

Finn e înmărmurit. Se uită înspre ea și zâmbi fals.

- Ai trecut prin multe - ochii prințesei se umpluu cu lacrimi - însă eu sunt aici. Voi fi cavalerul tău și te voi proteja. Nu te vei mai ferii de nimeni vreodata. Promit.

- Mulțumesc, Finn. vocea lui Sugăr tremură.

Amurgul era deja o amintire. Numai stelele și luna fură martore la îmbrățișarea dăruită cavalerului de către prințesa sa. Stelele, luna și o pasăre care deja ne e cunoscută și care imediat ce prinse imaginea zbură spre împărăția de zahăr ca o săgeată purtătoare de venin în noapte.