Luni , 15 Septembrie . Toți urâm aceasta zi. Da , ați ghicit , începe școala.
O singura persoana iubeste aceasta zi , Ioana . Ah, stai , aceasta sunt eu . Pot sa vorbesc la persoana 1 de acum , nu ? Da .
Sa îmi fac o descriere : am 16 ani , sunt bruneta cu ochii negri , cu o înălțime ok , o persoana buna (pot spune) . Lucrul care îmi displace cel mai tare la mine este că nu am nici un prieten . Nu pentru că aș putea , dar abia m-am mutat . Nu știu pe nimeni aici și totul mi se pare ciudat .
Bun , deci iubesc școala pentru că este un motiv pentru a ieși din casa și a cunoaște persoane noi .
***
Am ajuns in fața școlii , unde toate clasele aștaptam ca directorul să își termine discursul , mereu prea lung. Mi-am găsit clasa. Clasa mea era retrasă și nici măcar nu vorbeau unul cu altul. Dirigintele nostru ne-a spus sa mergem in clasa . Eu , clar dezorientată , am încercat să îmi urmez colegii.
Ultima clasă de la ultimul etaj. Hm,ok zic . M-am așezat singura in bancă. Dirigintele a apărut si ne-a spus :
-Bun copii , vă văd pe toți . Mă mir că ați trecut corigențele. Vai , se pare ca avem si o noua colega . Cum te numești ?
M-am ridicat in picioare si am zis :
-Eu sunt Ioana Dobrea . Am 16 și m-am mutat din alt oraș .
-Bun. Vă voi muta în bănci astfel încât să nu mai vorbiți așa mult , poate anul ăsta voi avea mai puține dureri de cap . Hmm , Andrei stai cu Andi . Răzvan cu Denis . Iar tu Ioana , vei sta cu Andreea ..
Lângă mine s-a așezat o fată bruneta , cu ochii negri si un ten închis pe care se putea citi că este foarte timidă . Am stat și noi vreo 2 ore și am vorbit .
***
După am mers acasă .Mama m-a întrebat ca orice mamă , cum a fost .
-Foarte frumos, cred. I-am spus .
În restul zilei am stat doar în casă că da , nu aveam cu cine să ies .

CITEȘTI
Dear K
Teen FictionȘtii acel moment in care tot ce vrei este sa ai o persoana ? Dar realizezi ca aceasta nu va putea fii niciodată lângă tine si ești fericit doar pentru simplul fapt că persoana exista .