Mi-e-asa de dor de zilele in care, pe langa "Buna dimineata!" mai primeam si-un "Cum esti azi?". Si-asa de dor imi e sa pot sa spun ce nu mi-e bine... Nu-mi place a ma plange si-a dramatiza ca altii, dar am nevoie de-o astfel de zi.
Imi place sa-mi poarte cineva de grija. Sa simta cand mi-e rau. Sa-mi cuprinda-n brate corpul, fara a-mi mai spune altceva.
A fost odat' o vreme cand, in orizontul meu era lumina, dar spune-mi acuma mie, unde-i becul ce l-ai stins? A fost un inceput de nebunie sa-mi spui ca nu vei abandona. Caci ai plecat, si nu aproape. Si uneori ma-ntreb de chiar am fost prietene sau a fost doar in imaginatia mea.
