Eva începu să se foiască în somn și se forță să își deschidă ochii gemând de durere din cauza capului ce o durea foarte tare. Preț de câteva secunde nu realiză ce se întâmplase cu o seară înainte, habar nu avea când se băgase în pat. În momentul în care își deschise ochii și analiză camera necunoscută în care se afla începu să se panicheze și în clipa în care îl văzu pe bărbatul din club intrând pe ușă îngheță.
Rhage deschise ușa încet și înaintă în liniște în cameră ca să nu o trezească pe fată, dar acesta rămase profund surprins când o văzu trează uitându-se cu teamă la el. Nu se aștepta ca fată să se trezească atât de repede ținând cont de impactul accidentului pe care l-a suferit.
- Cum am ajuns aici? Ce vrei de la mine? Șopti fata înfricoșată și Rhage simți cum inima îi se strânse când văzu frica din ochii ei. Nu voia să se teamă de el.
- Liniștește-te, nu îți fac nimic rău. Ai suferit un accident. Te-am găsit rănită și te-am adus aici ca să te pot trata. Îi explică Rhage, dar fata îl privea în continuare cu frică. La ce putea să se aștepte, până la urmă era doar un străin pentru ea.
Toate amintirile de seara trecută reveniră în memoria Evei începând de la vizita pe care i-o făcuse bunicii ei la spital până în momentul în care acea mașină se izbise cu putere în ea. Eva îl privi pe Rhage controlându-și instinctul de a fugi și dădu încet din cap în semn că înțelege ce s-a întâmplat. Încă nu avea încredere în intențiile sale cu toate că ceva din ea îi spunea că poate să aibă fiind același sentiment ca în club.
- Vreau să plec. Spune scurt fata și se ridică repede din pat. Mare greșeală fiindcă nici bine nu își atinse picioarele de podea o stare de amețeală o cuprinsese făcând-o să își piardă echilibrul, dar Rhage o prinse înainte să cadă. Eva îl privi uimită neștiind cum bărbatul a reușit să se miște atât de repede ținând cont că acum câteva secunde se afla lângă ușă care este la o distanță considerabilă de locul în care se afla. Doar că locul în care mâinele lui îi atingeau talia o făceau să simte aceeași fiori intenși pe care îi simțise când o apucase de mână în club. Rhage la rândul său era la fel de tulburat ca și fata și o așeză încet înapoi în pat învelind-o cu cearceaful și fără să se poată abțină își trece o mână prin buclele ciocolații ale fetei și i le dădu după ureche.
- Ești foarte slăbită poți să rămâi aici până te vindeci complet. Îi spuse fetei, dar aceasta era încă uimită de apropierea dintre ei.
- Spune-mi numele tău. Îl rugă fata, iar acesta începu să zâmbească.
- Poate altă dată, Eva. Spuse Rhage zâmbindu-i în continuare și apoi ieși din cameră lăsând-o singură cu zeci de semne de întrebare în minte. De unde naiba îi știa el numele?
Eva oftă supărată fiind foarte confuză de tot ce i se întămplă. Își plimbă privirea prin cameră și observă pe noptiera de lângă pat geanta ei. Acum măcar știe de unde el îi știe numele, mai mult ca sigur se uitase în portofelul ei unde avea cartea de identitate. Se ridică din pat ne mai putând rezista să stea în acest loc necunoscut. Își ia geanta de pe noptieră și iese din cameră ajugând pe un hol lung și întunecat. Se mișcă în liniște și coboară câteva scări ce duc undeva la parter unde era o cameră ce pare a fi un living uriaș. Eva observă un televizor uriaș ce este poziționat în mijlocul living-ului pe o masă din lemn maro și o canapea uriașă neagră.
- Puteam să jur că simt un miros străin prin casă. Cine ești și ce cauți aici? Eva auzi vocea unei femei în spatele ei și când se întoarse văzu o femeie roșcată cu mult mai înaltă decât ea toată îmbrăcată în haine de piele neagră ce se mulau perfect peste formele ei generoase.
- Dă-i pace fetei Kyra, verișorul meu a adus-o aseară. Se auzi altă voce și Eva văzu un băiat blond bine făcut ce se așezase pe canapea.
- Cu ce motiv aduce R fete ca ea acasă? Întrebă Kyra uitându-se la cât de fragilă și plăpândă pare fata din fața ei.
- Se pare că idiotul de Dean a comis-o din nou, atât am avut de spus. Răspunse bărbatul în timp ce deschise cu telecomanda televizorul.
- Puteai să fi mai explicit, Max! Țipă Kyra și își puse din nou atenția pe Eva ce îi privea pierdută în spațiu.
- Nu știu de ce mă aflu aici, dar în acest moment vreau să plec acasă. Spuse Eva într-un final sătulă de tot ce se întâmplă.
- Ieșirea e pe acolo, păpușă. Zise indicându-i direcția și apoi se așeză alături de bărbat.
Eva se miră de nepolitețea femeii, dar fără să mai spună ceva plecă. Când ajunse afară oftă de spaimă când văzu că casa în care se află este înconjurată de zeci de kilometrii de pădure. Până la urmă se conformă și începu să o ia la pas pe drumul împietrit ce trecea direct prin pădure rugându-se în gând să ajungă mai repede într-un loc populat până la căderea serii fiindcă acest loc pustiu o înspăimânta.
