𝐖𝐡𝐨 𝐀𝐫𝐞 𝐘𝐨𝐮 || Jikook

『•1•』

➰

"Vis împlinit sau doar regrete?"

Eram în al patrulea an de liceu, aveam 18 ani...

- După cum știți deja, lupii își vor caută întotdeauna un partener pe viață. Ambii vor susține legăturile familiare și vor crește puii împreună

De ce ora asta trebuie să fie atât de plictisitoare? Oi fi eu nebun după lupi sau alte animale sălbatice dar ce ne povestește proful de bio e extrem de plictisitor... Îmi confesez nelămurirea gândurilor și parcă dintr-o dată ațipesc

-Jimin? Park Jimin?! de nicăieri aud bătăile profesorul puternic în bancă facându-mă brusc să tresar

- Da?! Prezent! strig imediat confuz neconștientizând că ațipisem

- Cumva dormi la ora mea?  întreabă acesta schimbând expresia feței 

- Nu... jur că nu dormeam..

- Serios? Atunci, ce culoare am spus că au omega la ochi? mă testează cel mai în vârstă

Ce bine că știu mai multe ca el când vine vorba despre lupi sau vârcolaci

- Nu te aud...

- Oh... Au ochii galben-închis... posibil și albaștri răspund eu foarte hotărât

- Ce personalitate au?

Și uite cum începem...

- După cum ar trebui să știți și dumneavoastră, omega sunt singuratici de fel, și nu au niciun grup de care să aparțină, nici măcar puterea necesară, deci sunt izolați de ceilalți. Nu ne referim doar la masculi, ci și la femele, deopotrivă, fiind cele subordonate femelei alfa. În lumea internauților, cele mai populare sunt testele despre ce fel de vârcolac ești alfa, beta sau omega... da știu, copilărești, dar amuzante, și toate se leagă de felul tău introvertit sau extrovertit de a fi, cât și de capacitățile de lider sau condus. Norocul celor omega e că sunt mai cunoscuți decât cei beta, pentru că dualitățile prind mai bine în psihologia umană și în trendurile noastre. Vârcolacii omega sunt cei mai slabi din comunitatea lor, dar mai puternici decât oamenii... ei bine, logic. Deci... Sunt singuratici...

Imediat după ce-mi termin discursul las în urmă un zâmbet falsificat de parcă aș fi fost obligat să o fac.

- Până la urmă... sunt... singuratici...? 'întreabă cel din fața mea confuz

- Da, asta am și spus  aprob fără ezitare

- Hmm... Ai noroc de data asta.. dar nu mai visa la orele mele

În scurt timp după ce pleacă răsuflu ușurat de câteva ori străduindu-mă să fiu concentrat la ora neplictisitoare.

/

Fiind vineri, ziua trecu destul de repede și tot odată veni și cea mai importantă oră a plecării acasă

Ajungând la poarta școlii, ca de fiecare dată cea mai bună prietenă a mea, Chu, mă așteaptă la ieșire. Îi zâmbesc cald când ochii ni se întâlnesc și imediat îmi sare în brațe

- Ce dor mi-a fost de tine! se alintă ea

- Dar... Ieri am fost tot aici

- Și ce? Îmi poate fi dor de tine ori de câte ori vreau

- Doamne ce copilăroasă... spun plângându-mă dar zâmbind prin interior