Soldiers Inc.

Operațiunea Cârtita - partea a-2-a

Avionul stealth survolă inca odata zona de infiltrare. Toate semnalele indicau faptul ca zona era propice pentru parasutare.
Trapa se deschise si cincisprezece siluete sarira din avion intr-o formatie perfecta. Cadeau lin di in lumina timida a amurgului pareau a fi niste ingeri ai mortii.
La opt sute de metri de la sol parasutele se deschisera si soldatii aterizara lin in ciuda echipamentului greu pe care il aveau pe dansii.

In departare se vedea Falujah.
Orasul crescuse mult si se modernizase considerabil. Nici nu parea sa fie cumva afectat de razboi. Cladiri noi si inalte, parcuri, magazine. Nimic neobisnuit. Doar vechile moschei aduceau aminte de un trecut plin de mister si poveste. Pe masura ce soarele scapata incet sub dunele incinse, parjolind parca orozontul, si arsita zilei disparea incet, in aier ramanea dor mirosul uscat al desertului. Cine ar fi crezut ca in pustiurile vechii Mesopotamii frumosul simplu se poate cuibari printre tentaculele crunte ale razboiului.
De ani buni aceasta parte a lumii uitase ce e pacea. Intr-o forma sau alta comflictele izbucneau necontenit, de parca zeul razboiului insusi isi alesese resedinta in acest colt de rai.

Don privea orasul ce se cufunda usor in viata de noapte. Ar fi vrut sa poata vizita acest oras in ala conjunctura. Poate cine stie, dupa razboi...

-Hai baieti ca nu e vreme de pierdut, se auzi vocea lui Brown. Trebuie sa atingem obiectivul cel tarziu la ora 02:00. Armati si setati pe ovrtdrive. Sprint pana la primul punct de control.
Ca la un semn se auzira armele activandu-se si toate cele cincisprezece siluiete pornira in sprint pana la periferia orasului.
- Stati, rosti scurt soldatul Abt. Vad doi tango la ora mea 12", 100 de metri in fata.
Fara sa astepte alte ordine, soldatul Abt si inca un soldat flancara prin stanga si ii rapusera cele doua santinele rupandu-le gaturile. Totul se petrecu intr-o fractiune de secunda. Fara zgomot.
-Bine baieti, zise Enders, foarte bine.
Echipa isi croi drum pin niste alei intunecate, evitand cat mai mult contactul cu localnicii.
-Sefu, zise Don la un moment dat, in ritmul asta, nici mama tehnologiei avansate nu o sa ne ajute sa atingem obiectivul la timp.
-Si ce propui? Intreba Brown.
-Zic sa imprumutam furgoneta aia de acolo. Asa putem folosi strazile principale fara sa fim detectati si ajungam naibii mai repede.
-Nu zici rau mai spurchete, zise Brown razand. Da ce, te-ai plictisit de mers? Nu ca ai depune vreun efort considerabil..
-Da da da, bine. Zise Don. Hai la ciordit ca nu mai tine.
Asa cum isi propusera,"imprumutara" furgoneta si pornira spre obiectiv.
Pe masura ce se apropiau securitatea crestea exponential.
-Ok baieti, hai sa ascundem hodoroaga asta pe aici pe undeva. O sa ne trebuiasca sa o stergem de aici, spuse Enders.
-Daca nu facem prea multa galagie, comenta Brown.
- Mda. Asa e, raspunse Enders.
Ascunsera furgonata pe o alee, in spatele unui magazin de incaltaminte.
- Atentie, ordona Brown, obiectivul e la doua sute de metri spre est. Vad doi lunetisti la primul balcon, intrarea e pazita de un cuib de mitraliera ghidata de senziri de miscare. Si o patrula extinsa de zece oameni in costume tactice si o drona.
-Nu-i rau, exclama Vanea. Nu-i rau deloc. Dar tare nu m- as bate cu ei.
-Cine a zis ca ne batem cu ei, zise Don. Ocolim dragul tatii. Uite pe acolo. Bravo 3, urcati pe cladirea aceea si sariti apoi pe acoperisul laboratorului. De acolo veti patrunde in camera serverelor si veti lua toate informatiile sensibile pe care le gasiti. Bravo 2, voi curatati cladirea camera cu camera cautand obiectivul principal. Eu cu ai mei o sa luam laboratorul la puricat. Mare grija in ce trageti, laboratorul are si personal civil.
-De acord cu planul tau, zise Brown, executarea.
Baietii isi activara modulele de camuflaj "cameleon" si se pusera in miscare. Se miscau rapid. Toate cele trei echipe patrunsera in laborator simultan si incepura sa curete cladirea camera cu camera. Armele lor cu amortizoare de zgomot abia daca scoteau vreun sunet.
Cand Bravo 3 patrunse in camera serverelor, aceasta era pazita de opt combatanti inamici in tinute usoare de zi si inarmati doar cu armament usor. Nu mica le fu mirarea cand, dintr-o data cinci namile patrunsera pe fereastra si incepura sa ii toace ca pe carnati. Unul din pazitori apuca sa puna mana pe pistol... Dar fu ultimul lucru pe care il facu ca si fiinta vie. Soldatul Abt il impusca direct in cap cu o lovitura curata. Profesionalismul si dedicarea baietilor se vedeau. Dupa ce isi facura loc printre lesurile proaspete, Bravo3 lua pozitie de aparare in camera serverelor in timp ce unul dintre ei incepu sa decripteze si sa trimita direct date si informatii la Comandamentul central.
Totul mergea comform planului.
Intre timp Bravo 2 curata cladirea camera cu camera, in liniste dar rapid si agresiv dar nici urma de Nadia.
- Atentie toate echipele, aici Bravo 2, am curatat sectorul nostru. Obiectivul nu a fost identificat.
- Receptionat Bravo 2. Croiti-va drum pana la laborator zise Don.
- Receptionat, ne miscam.