Stau si ma uit pe fereastra luminata de razele soarelui asteptand sa plec la gradinita alaturi de mama mea pe care o alintam des mamica .Poate ca acum va intrebati si de tatal meu dar nu am ce sa va spun il iubesc foarte mult cu toate ca ne vedem extrem de rar ,o data maxim doua ori pe an ,iar intre noi nu s-a creat o prietenie puternica .Pe dinafara parem o familie frumoasa pe care multi oameni o cred un exemplu dar nu e asa om fi noi bogati,dar nu suntem in niciun caz fericiti chiar daca uneori cand suntem impreuna ne simtim bine...
Peste 2 ore plec la gradinita ,dar mami deja a inceput sa ma imbrace mi-a dat pantofiorii negri si fustita roz cu volanase pe care o purtam doar ocazional cand tati venea acasa si trebuia intampinat cum se cuvine.Orele au trecut si am plecat la gradinita unde m-am intalnit cu doamna Nicole era o doamna in varsta care mereu te facea sa zambesti .Mama i-a spus imi las fetita in grija dumneavostra ,iar apoi mi-a spus :
-Ne vedem dupa -amiaza Rozy ,bine?
Iar eu cu sclipire in ochii i-am spus "Bine ,pa"☺.Ne -am jucat mult si bine pana ce m-am culcat ...
Doamna Nicole m-a trezit si mi-a zis mami a venit te poti duce acasa .Asa a si fost ne-am salutat apoi eu si mami am plecat...
ŞİMDİ OKUDUĞUN
Amintiri coplestitoare
Kısa HikayeINTRODUCERE 15.09.1999 Hey,sunt Rose Jonson personajul principal al acestui roman ,incurand o sa imi aflati povestea de viata si tot ce am trait.