Amintiri coplestitoare

Capitolul 6-Ziua cea mare

Intr-un final s-a intamplat au trecut multe zile dar...cineva a venit sa ma adopte ..Era un domn carunt ,care mi se parea foarte cunoscut ,a doua zi am plecat la el acasa .Avea o casa mare cam cu trei etaje eu aveam camera mea care era imensa.Incepusem sa fac scrima ,handbal si balet + scoala imi placea la nebunie totul din multe motive o sa va spun cateva dintre ele :1-in acea casa locuiam doar cu domnul care ma adopta pe care am invatat sa il numesc tata si sa-l iubesc.2-si nu aveam timp sa ma plictisesc .Dupa moartea parintilor mei era pentru prima data cand simteam ca merita sa TRAIESC si ca viata mea are sens.Era incredibil,far tot exista ceva ce imi mistuia sufletu'...,acest om imi tot cerea scuze ,nu stiu din ce motiv ,dar va promit ca daca veti citi in continuare veti afla motivul.Nu e unul prea bun va promit .In fine continuand viata mea pare usoara ,dar nu este tot simt ca mi se ascunde ceva.Sunt destul de rasfatata ...Timpul trece repede am implinit 14 ani ,daca va ganditi ca am iubit va spun ca da il cheama Miles ,dar nu este grabit doar me tinem de mana ,,TATA '' il cunoaste in fiecare sambata vine si toti 3 stam pana tarziu mancam pizza si ne uitam la cate un film.Cam atat pentru azi am terminat o sa continuam .Cum vi se pare?