Ce să faci atunci când lumea e împotrivă ta ?
Când toți te cred un mediocru sub limita posibilă, și tu te aflii între limită dintre comic și tragic?
Când numai știi cine îți este prieten și cine îți este dușman?
Când orele trec mai repede de cât te aștepți iar tu ești dependent de fiecare secundă?
Când te gândești că ziua de mâine numai există.
Ei bine a venit timpul. Eu sunt Rihanna. Am 17 ani.
Conștientă prefer să va traduc o zi din viață mea.
Stătea întinsă pe pat, cu ochii plânși, buzele palide, albe ca varul proaspăt, părul blond ciufulit asemeni unei căpițe de fân ofilite. Mintea ei era străfulgerată de imagini, vorbe, șoapte, dar totuși nu se gândea la nimic. Era pierdută. Pierdută într-o cameră mică, mov, plină cu imagini cu trupa ei favorită pe pereții vechi și bătrâni. Patul din lemn masiv de stejar abia se mai ținea pe picioare. Salteaua pufoasă, călduroasă acum a devenit mohorâta, obosită de la atâtea lacrimi curse și țipete în miez de noapte.
Era doar o copilă cu inimă frântă. Neajutorată, inocentă, pesimistă, frumoasă asemeni unui amurg într-o seară de vară târzie stătea și privea fascinată tavanul micuței ei camere. De când el a plecat, de când a părăsit-o, de când nu mai are cine să o îmbrățișeze când îi este teamă, de când nu mai are cine să îi aducă un zâmbet pe față atunci când lacrimile aproape îi inundă ochii caramelizati, de atunci este pierdută. Viață ei nu mai are niciun rost, nu mai are pe nimeni. El era singura persoană pe care o mai avea, în care putea să aibă încredere. Părinții ei au murit cu ani în urmă din pricină unui accident la care a fost martoră.
Conștientizând că acum e pe cont prospriu trezindu-se într-un spital cu medici roind în jurul său dorea doar doar să își mai vadă odată părinți înainte ca ei să se ducă acolo sus. Acum are îngerii săi.Acum e singură.Acum e depresivă.
Trăind un film de groază își aduce aminte cu mici confuzii clipă de tăcere. Clipa neajutorarii. Clipa decisivă. Noaptea aia neagră întunecată în pădure strigând din răsputere ajutorul cuiva , privirea blândă a mamei sale pentru ai spune că totul e în regulă și glasul firav al tatălui spunândui : "Sunt aici pentru tine și te voi apăra!" .
