Poezia

Pură fantezie

Eu doar îmi aștern visele pe hârtie

Nu vreau să mă opresc, e pură fantezie ,

Dulcea melancolie e ca o melodie,

O melodie lină de armonie plină .

Și promit să nu mă opresc curând

Și cu puțin noroc mai umplu câte-un rând .

Idei, vise, speranțe, mii de melodii,

Ce m-au făcut să n-adorm noaptea,

Să mă hrănesc cu fantezii

Și aș sta așa întruna...

Ore și zile întregi ,

Că să-mi umplu foaia,

Ca tu să mă înțelegi .

M-am ridicat de jos , am început să sper .

Am alungat tristețea, m-am înălțat spre cer .

Și atunci când credeam că nu valorez nimic

Muzica și poezia m-au ajutat să mă ridic.

Mi-au vindecat rănile, mi-au dat o nouă șansă,

M-au învățat să cred și să mai am speranță.

Sufletul îmi tresare de-atâta fericire

Numai atunci când-mi-aștern versurile pe hârtie.

Așa v-a fi mereu, mamă mi-e poezia și muzica fantezia

Și atunci când sunt tristă doar ele mi-aduc bucuria .

Ele mă învață să iert, să uit, să cred ,

În mine, în lume în purul meu talent

Și simnt că sunt mai bună ,

Și simt că pot să iert ,

Uit de griji și de probleme

Și doar atunci când scriu

Mă detașez de ele .

Aveam un suflet disperat ce căuta chirie

Și atunci mi-am dat seama

că refugiul meu e doar în poezie.

Și mulțumesc întruna plângând de fericire,

Asta e șansa mea să-aștern versuri pe hârtie.

Nu pot să mă opresc face parte din mine

Dulcea melancolie, e pură fantezie

Singura bucurie !