Al 10-lea Hashira(Demon Slayer FF)

Capitolul 12(part 2)

Seara următoare, Sanemi a plecat sa se ocupe de demonul tsuzumi, iar eu și restul am rămas la sediu deoarece nu aveam nimic de făcut.
La scurt timp își face apariția o cioara.
Cioara: CRAAA...SATUL TOMARI E ATACAT....DE UN SUPERIOR....CRA.
Când am auzit asta,am simțit ca mi se înmoaie picioarele.
Tanjiro: Ayumi, ești ok?
Eu: Nu Tanjiro...nu sunt...satul Tamari...e satul în care m-am născut.
Fără sa mai spun ceva îmi iau sabia și ies pe poarta.
Kyojuro:*în spatele meu* Ayumi, stai. Vin cu tine.
Tanjiro&Zenitsu&Inosuke: Si noi.
Tengen: Ma bag și eu.
Bagam viteza pana ajungem la mine în sat și am simțit ca leșin în momentul în care am văzut tot satul în flăcări.
Eu: Mama....trebuie sa o caut pe mama....
Kyojuro: Du-te și caut-o. Eu și ceilalți evacuam oamenii
Tanjiro:Nezuko, du-te cu Ayumi. Noi ne descurcam.
În timp ce ma îndreptăm cu Nezuko spre casa mea, am mai salvat niște oameni care erau atacați de alți demoni.
Ajungem la mine acasă și intram la propriu prin ușa și o vedem pe mama întinsă pe jos plina de sânge și....vanata...stai...asta e otrava.
Nezuko se apropie de ea și....II DA FOC? DOAMNE NUUUUU. În acel moment vad cum ii dispare otrava, o iau și o duc la loc sigur.
Eu: Ești ok?
Mama: Nu....rănile mele sunt prea adânci,nu cred ca o sa rezist.
Eu: Nu spune asta, îți acord repede primul ajutor.
În acea secunda își face apariția un demon femeie.

??: Vai vai...ce reuniune. Păcat ca o sa muriți amândouă chiar acum, dar mai întâi sa ma prezint: Eu sunt Daki.
Eu: Ei bine, Daki, nu îmi pare bine sa te cunosc.
Daki: Ce rea ești.
Daki da sa ma atace dar reușesc sa ii blochez atacul.
Daki: Aura asta.....ești Hashira?
Eu:*badass mode activated* Sunt ma-ta.
În secunda următoare își fac și Tengen și Kyojuro apariția.
Kyojuro: Ești bine?
Eu: Eu da, dar mama nu e.
Tanjiro:O luam noi pe mama ta ca să va puteți desfasura.
Eu: Mersi, Tanjiro.
Daki: 3 Hashira? Cam mult pt mine *tiparul ei mirific* ONIIIII-CHAAAAAN.
În acel moment un alt demon iese EFECTIV DIN SPATELE EI. Doamne ce urat mai e....

Eu: Pfa...acum îs 2 urâți...
Daki:*crybaby* NU SUNT URATA. MUZAN-SAMA CREDE CA SUNT CEA MAI FRUMOASA DINTRE TOTI. Gyutaroooo, vezi ce rea e cu mine? Zice de mine ca sunt urata dar ea arata ca un pamatuf.
Kyojuro:*nervos* Ai grija cum vorbești....
Gyutaro: Nu îți face griji, draga mea surioara...ii voi rezolva pe toti
Eu: Bine bine, cum zici tu. Hai sa terminam mai repede ca mi-e foame.
Tengen, Kyojuro atacam deodată.
Sărim toți 3 pe ei dar fără rezultat. Ulterior Gyutaro asta are 2 secere otrăvite. Deci probabil el a injunghiat-o pe mama.
Ne luptam cu ei dar în zadar. Nu reușim sa ii învingem. Trebuie sa le tăiem capetele amândurora ca să moara, dar sunt ai naibii de rapizi. Tengen a fost otrăvit, Kyojuro are câteva oase rupte iar eu abia ma mai țin pe picioare.
Sunt pe cale sa îmi dau ultima suflare, când îl aud pe Tanjiro țipând,cu lacrimi în ochi.
Tanjiro: Ayumi, mama ta....
În secunda aia am uitat de lupta și am fugit glonț către ea.
Zenitsu: Ayumi....*plange*
Mama:*tușește sange* Ayumi....nu mai simt absolut nimic...cred ca voi muri în orice moment. Totuși....vreau sa știi ca sunt foarte mandra de tine și ca îmi pare rău pentru tot ce ti-am făcut...te iubesc și ma bucur ca ești fiica mea....sper sa fi fericita cu Kyojuro, veți fi o familie minunata. Și nu uita: Orice s-ar întâmpla, îți voi fi mereu aproape.
Eu: Nu...mama....nu ma părăsi. Tu ești singura ruda care mi-a ramas. Eu sunt de vina ca nu am ajuns mai repede....dar nu am putut deoarece sunt slaba....
Mama: Ești chiar mai puternica decât crezi...*zambeste*  Cum ai spus și tu "Nu oricine ajunge Hashira"
Zicând asta, mama si-a dat ultima suflare. Ma ridic cu lacrimi în ochi și ma întorc înapoi la lupta.
Eu:*furioasa* Ok retarzilor, sa terminam dracului circul asta ca mi s-a luat tot cheful.

Eu: Arta Sângelui Demonic: Lotus de gheata
De furie am folosit Arta Sângelui lui Douma. Îmi propusesem sa nu o folosesc, dar la cata furie s-a acumulat în inima mea nu am mai putut suporta.
Reușesc sa le retez capetele celor 2 instant.
Daki:*rostogolindu-se* MI-A TAIAT CAPUUUUL....FA CEVA GYUTAROOOOO
Gyutaro: NICI SA MOR NU POT IN LINISTE *realizeaza* Stai....tehnica folosita....e a lui Douma-sama.
Daki: Da chiar....*se uita la mine* HEI FATA DE PAPAGAL, DE UNDE AI INVATAT TEHNICA ASTA*
Pana sa zic ceva, Kyojuro își înfige sabia în capul lui Daki.
Kyojuro: Mai taci ca ma doare capul.
M-am pus în genunchi și am început sa plang. Nu pot accepta ca mama nu mai e. Am plecat înspre sediu plangand în spatele unui Kakushi....cred ca i-am spart timpanele....
Au trecut 3 zile de la moartea mamei iar eu nu am mai ieșit din camera de atunci.
Kyojuro: Ayumi, hai sa iei niște aer.
Eu: Prefer sa ma sufoc aici.
Kyojuro: Ayumi, nu ai mai ieșit de 3 zile din camera asta. Trebuie sa mai vezi și tu soarele

Eu:Kyojuro....te rog lasa-ma în pace...
Kyojuro: Nu o sa te las niciodata*zambeste* Ma poți bate, ataca cu sabia și arunca cu orice în mine...eu nu te voi lăsa niciodată

Eu:*suflu nasul haori-ul lui* Scuze...
Kyojuro: E ok, haori-ul asta a fost murdărit de chestii mult mai nasoale. Descarca-te.
Am continuat sa plang, Kyojuro tinandu-ma în brate. Între timp au venit și Tanjiro cu Nezuko sa stea cu mine. Nezuko mi-a adus flori și mi-a împletit parul

Tanjiro și Kyojuro făceau tot felul de scamatorii de la care nu m-am putut abține sa nu rad.
Chiar dacă sufăr enorm, pierderea mamei m-a motivat sa sa muncesc și mai mult și sa lupt în continuare pentru visul meu, chiar dacă acesta a fost deja îndeplinit.