La începutul toamnei, pe când covorul rosu-caramiziu s-a așternut ..asa ne-am cunoscut și noi purtați de vântul rece al sau , lăsând deoparte tot ce ne preocupă.
Începând expoziția galeriei de arta ,a început și povestea noastră amoroasa care s-a lăsat purtata de săgeata lui Cupidon, te uitai cu multa admirație la tabloul meu lăsând în urma frumusețea sa.M-am dus către tine și te-am întrebat de ce te atrage acest tablou, tu neștiind ca este al meu iar tu mi-ai răspuns
-Golul pe care îl simt zilnic îl umple acest tablou urmând sa lase un sentiment de tristețe și fericire lăsând în final un sentiment de melancolie.
Uitându-mă la tine străluceai din ce în ce mai mult în lumina razelor de soare.
La început n-am înțeles răspunsul tău dar apoi uitându-mă la tablou am început sa înțeleg sentimentele care te cuprind uitându-te la el. Am început sa fiu atrasa de tine începând sa ma gandesc numai la tine asa ca am plecat după tine și te-am întrebat dacă vrei sa ținem legatura urmând sa îmi spui ca nu te deranjează și ca ti-ar face placere.
După două zile de la expoziția galeriei am început sa vorbim și sa ne cunoaștem mai bine astfel încât ne-am împrietenit, n-aveam nimic împotriva dar eu te doream mai mult și n-aveam răbdare sa te astept astfel încât aveam dorința de a te cunoaște din ce în ce mai mult urmând sa îmi dau seama ca începuse sa îmi placa de tine încă de când ne-am întâlnit la galerie...
