Trecând zilele ca vântul asa au trecut și clipele cu tine neștiind ce sa fac sa nu pleci, nu știam cum sa ma port cu tine, nici cum sa comunic cu lejeritate fără sa fiu timida sau sa îmi stea inima-n piept, vroiam sa fiu a ta fără sa ma lași în urma ta, vroiam sa fiu prima care îți stă alături fără sa te pierd vreodată dar cu toate astea aveai pași mari si greu te ajungeam, cu toate acestea nu m-am dat bătută și am plecat către tine fără sa ma mai gândesc "dacă voi fi rănită?" , "dacă ma va respinge?","dacă în inima lui nu este loc pentru mine?".... îmi puneam tot felul de întrebări legate de ce se va intampla.
După ce m-au cuprins toate acele întrebări m-am liniștit iar tu m-ai invitat în oraș. Am fost foarte entuziasmată și am început sa am emoții deoarece nu stiam în ce sa ma îmbrac ,ce subiecte sa abordez și ce sa fac. Într-un final m-am îmbrăcat într-o rochie roșie ca sângele care-mi fierbea în obraji și m-am lăsat purtata de val fără sa ma mai gândesc ce sa spun, spuneam tot ce îmi venea în cap astfel devenind amuzant. Prima oara ne-am dus sa mâncăm la un restaurant cu mâncare coreeană, sincera sa fiu au avut niște preparate foarte bune mai ales ravioli albi. Terminând de mâncat ne-am dus într-un parc de distracții unde ne-am dat în mașinuțe urmând sa ne dam pe roata, odată ajunși în roata priveam de la înălțime priveliștea parcului de distracții împreună cu orașul. Deodată sa așternut o liniște liniștitoare și romantica care m-a făcut sa ii mărturisesc bărbatului mult iubit de mine sentimentele mele de iubire și afecțiune fata de el care m-au cuprins încă din prima noastră întâlnire.
-Din prima zi în care ne-am cunoscut, străluceai orbitor în lumina razelor de soare lăsând în urma acelui tablou frumusețea și admirația cu care îl priveai.
Mărturisinduți ceea ce simt ai rămas ușor surprins iar apoi m-ai refuzat cu politețe spunându-mi ca nu ne cunoaștem de prea mult timp și ca nu simți ceva anume pentru mine. După cele întâmplate am ajuns către sol și ne-am despărțit pe cai diferite....
