Obsesia Mea

Capitolul 1

~Mikaela~
Limuzina a oprit în fața conacului,marele conac al familiei
Regazzi,o familie pur Italiană, până în măduva oaselor,o familie cu prestigiu și onoare,unde cuvântul dat este mai presus de orice.

Rămasă încă în limuzina, încerc să-mi mențin calmul debordant ce l-am acumulat de-a lungul vremii,îmi frec palmele transpirate una de cealaltă  încercând să mă focusez pe planul meu.

Absența mea, din lumea asta, a haosului din ultimii 5 ani își spune cuvântul,și pot să spun sincer, că mă simt cumva incomod și ușor dezorientată.

Prin geamurile fumurii ale limuzinei,se întrevede conacul impunător, construit in stil gotic, cu o ușoară urmă de modernism,ce datează de peste 5 generați,o clădire cu o arhitectura ce îți induce o  stare de neliniște, atât de sinistra dar totuși atât de frumoasă.

- Haide Costas!

-Imediat domnișoara.

Șoferul meu iese din mașină, deschizând ușa limuzinei;

Scot un picior afară,un picior ce fuzionează perfect cu sandalele mele de peste 15 cm,breduite de Guy Laroche, simple și totuși elegante.

In seara asta am optat pentru o rochie din satin roșu, simpla și puțin vulgară,cu o despicătură pe coapsa dreaptă și spatele gol,ce îmi vine ca o a doua piele.

Rochie ce emană senzualitate pura,pe care am ales sa o accesorizez cu un pistol prins de o jartieră pe coapsa dreaptă, pentru a condimenta puțin situația

-Costas imediat ce ajung Aleck și Patrick, intrăm!

- Au ajuns domnișoara,imediat îi chem.

Cu Aleck și Patrick în stânga și în dreapta mea, îmi pun masca de femeie ce poate răsturna lumea și pășesc pe treptele conacului impunător, încercând să-mi țin impulsurilor și nervozitatea sub control absolut.

Imediat ce am pășit în interiorul conacului,persoanele din jurul meu au început să îmi arunce ocheade, toți știind sau cel puțin având idee cine sunt și de ce sunt aici.

Îmi pun zâmbetul naiv pe față și pășesc înainte cu încredere;

Un chelner își face simțită prezența lângă mine printr-o tuse falsă, comunicându-mi faptul că sunt așteptată la etaj.

Previzibil,genul acesta de dineu,este acoperirea perfecta pentru acești mârșavi nemiloși și fără scrupule

Pășesc ușor în spatele chelnerului și urmez ruta până la etaj.

Ușile se deschid și imediat sunt acaparată de mirosul de bani,mirosul acela ce nu te duce cu gândul la nimic bun, mirosul acela ce îți înghețată sângele în vene,mirosul puteri.

-Buna seara domnilor!

Rostesc clar, răspicat ,pe un ton potrivit poziției mele la această masă, prezența fiindu-mi imediat sesizată.

Mă rotesc pe călcâie, închid ușa în urma mea,iar apoi mă așez de-a dreapta omului ce mi-a distrus și ultimul gram de inocența.

Îmi rețin un suspin in momentul când îi arunc o privire și îl observ analizându-mă fără nicio reținere sau rușine,îi simt ochii pe tot corpul, începând cu tibia, urcând ușor pe coapsă,îi surprind privirea ușor uimită la vederea accesoriilor mele prinse acolo,apoi își continuă analiza, urcând în sus trecând de bust,privirea lui urcând pe gâtul meu unde am arătat veșnicul meu colier din aur alb rodiu cu pandantiv swarovski,ultima rămășiță din vechea eu.

Îi surprinde un zambet tâmp și pervers pe față și apoi închide ochii inhalându-mi parfumul.

In jurul nostru conversațiile sunt în toi,și încerc să mă mențin atentă

- Mikaela,acesta nu este un mediu convenabil femeilor,de ce nu ai lăsat afacerea pe mâna unor bărbaților din familie,o femeie nu își are rostul aici?

-Doamna Mikaela,scumpul meu Augustus,daca îmi aduc aminte bine acesta este numele  tău; pentru toți de la această masă sunt Doamna Mikaela, v-aș ruga să nu te uitam pozițiile!

Rostesc pe un glas leneș și tărăgănat,ce nu emană decât dezgust pur
Mă așteptam la astfel de replici din partea unor astfel de oameni

....