Dezlănțuirea Desertului ( Publicată) Printul din Emirate&Prințesa din Emirate

Capitolul 1

Azar

"Nu poți avea putere pentru bine fără să ai putere și față de rău. Chiar și laptele unei mame hrănește atât ucigași, cât și eroi." George Bernard Shaw

Problema petrolului juca un rol esențial în trasarea frontierelor din Peninsulă, în măsura în care aurul negru aducea bogăție și putere statului care avea asemenea zăcăminte pe teritoriul său. Emiratele Arabe Unite deținea rezerve confirmate de petrol de 8,1 % din totalul mondial, ocupând locul doi în lume, după Arabia Saudită.

Șeicul Faysal Emaar, actualul președinte al Emiratelor Unite Arabe, unul dintre cei mai bogați oameni din lume, dar care deținea și numeroase titluri era omul care, în prezent, conducea tot ce însemna cele șapte state federale. Acesta era și emir de Abu Dhabi, iar cine îl deținea pe acesta, automat, devenea președintele monarhiei suverane, iar titlul de premier îl stăpânea Prințul Dubaiului.

În urmă cu câteva zile, tatăl meu s-a adresat națiunii printr-un discurs televizat că în curând avea să se retragă de la conducerea emiratului Abu Dhabi, deoarece considera de cuviință că sosise timpul să încredințeze responsabilitățile. Anunțul făcut nu a venit ca o surpriză pentru populație, cu toate că era o premieră pentru Emirate și istoria lumii arabe fiindcă nici un suveran nu renunțase de bună voie la putere în favoarea fiului său. Astfel că, în curând avea să devin conducătorul Emiratelor Unite Arabe.

Nu era ușor să fi conducător, însă eram obișnuit cu această lume și știam că atunci când responsabilitatea îmi va cădea pe umerii, mă voi descurca. Puterea, controlul și conducerea Emiratului Abu Dhabi putea transforma un bărbat într-unul în care era necesar să se sacrifice, să pună interesele celorlalți mai presus de ale sale, să se concentreze și să nu se abată de la învățămintele Coranului.

Aveam un tron, un popor, o responsabilitate, însă toate acestea aveau un preț. Prețul plătit de mine era ca niciodată să nu îmi dezamăgesc tatăl, însă și emiratenii care vedeau în mine speranță. O speranță că mă voi descurca la fel de bine ca Faysal Emaar, sau poate îl voi depăși pe acesta.

În câteva zile mi-am programat plecarea în Statele Unite ale Americii la sediul companiei AROIL din New York. Aceasta reprezenta cea mai mare firmă de petrol din lume, înființată în anii 1940 și deținută de către Emiratele Arabe și, implicit, de către familia mea, în colaborare cu o firmă de petrol americană, ce deținea 39% din acțiuni.

Am aflat că Amira El Jir a prins un contract de colaborare, în urmă cu trei luni, ca și consultant financiar în cadrul companiei mele. Am descoperit acest lucru când aceasta a venit cu o propunere mai puțin agreată de către directorul nostru din Abu Dhabi, informându-mă despre ideile ei care mie, personal, mi-au atras atenția.

Amira era jumătate emirateană, jumătate americancă. Tată ei, Omer El Jir s-a căsătorit cu o femeie din State și la cinci ani după conviețuirea lor în Emirate, aceștia au hotărât să plece definitiv. Nu știam exact motivul pentru care Omer a hotărât acest lucru, în condițiile în care acesta era mâna dreaptă a tatălui meu, dar cu siguranță a avut un motiv întemeiat. De mai bine de 18 ani, nu mai știam cum arăta fiica lui, însă nu am uitat acei ochii albaștri ca două safire.

Întrerupt din gândurile mele, bătaia din ușă mi-a făcut privirea să urce spre ea. Fratele meu, Celal a venit la firmă, însă nu îi înțelegeam vizita. De cum am dat cu ochii de el, imediat m-am încruntat, dar i-am făcut semn să se apropie. Știam că de fiecare dată când acesta venea aici, sigur urma să iasă scântei din discuțiile noastre. Nu ezita niciun moment să își scuipe veneinul ce îi otrăvea sufletul.

– Bine ai venit, frate! l-am salutat, așa cum ne era obiceiul, printr-o atingere a nasului.

Acesta s-a retras din îmbrățișare, aruncându-se pe canapeaua din piele cu motive orientale ce am ales-o special pentru birou, ca să mă simt exact ca acasă. Îmi petreceam mai mult timp aici, decât la palat, ceea ce m-a determinat să-mi amenajez locul, în stilul meu.