Are we awake? || Jung Wookjin

1

Nu știu cum să spun,dar m-am trezit într-o pădure.

O pădure întunecată,în care luna era singura sursă de lumină.

Nu știu ce să fac,cum sa reacționez,ce să zic..îmi era frică.

Nu îmi amintesc cum am ajuns aici,nu îmi amintesc sa fi mers până aici,nici nu știu unde eram înainte să ajung aici.

Sunetele produse de păsări și de animale îmi făceau frică.

Mă ridic de pe jos,iar la fiecare pas frunzele începeau să foșnească sub mine.

Aud din ce în ce mai multe sunete,sunete care ma făceau să îngheț de frică,aud pași aproape de mine și îmi închid ochii strâns.

Voiam să fie cu mine,voiam să mă ajute sa ies din locul ăsta înspăimântător,voiam să mă strângă în brațe și să nu îmi dea drumul.

Îmbrățișarea lui este mai puternică decât orice am cunoscut vreodată,de parcă să mă țină în brațe nu ar fi suficient,trebuie să simt fiecare mișcare,fiecare deget pe care și-l mișcă pe spatele meu.

Simt cum niște brațe mă apucă de talie,mă uit în sus și îl văd pe el.Chiar era el.

Încep să plâng și îmi scufund fața în pieptul lui în timp ce îmi pun mâinile de după gatul lui.

În acel moment în care mă simt atât de aproape,sunt cumva trează,mai vie decât am fost atât de mult timp.

Căci sunt momente ca un fluture care tânjește după cocon,să fiu în siguranță între ziduri,protejată.
Asta simt eu..ajută.

Deci,dacă ar fi în regulă, dacă este ceea ce vrei și tu, înfășoară-te în jurul meu cu acele brațe de fiecare dată când universul este destul de amabil să le aducă.

Căci în această lume, acesta este aurul nostru, mâncarea și ploaia curată...este dragostea care face totul posibil.

Îmbrățișarea lui era caldă,iar brațele lui mari și puternice păreau foarte protectoare când erau înfășurate în jurul corpului meu firav.

Suntem născuți pentru a curge, pentru a simți iubirea noastră și aceea în jurul nostru devine ca un râu în eter.

Și în aceste îmbrățișări,aceste momente de împreună, suntem în centrul propriului nostru vârtej divin.

Îmi ridic capul de pe pieptul lui și observ că acum eram în pat,în camera mea și a lui Wookjin.

Wookjin:Am văzut că erai agitată.Ce ai visat?

Eu:Nu mai contează.Mă bucur că a fost doar un vis urât.

Mă apropii de el,îmi pun mâinile pe pieptul lui,iar el mă îmbrățișează.

Wookjin:Aș vrea să îmi spui cum a fost visul.

Îmi ridic capul de pe pieptul lui și mă uit adânc în ochii lui.

Mă gândesc daca să îi spun sau nu..nu e un vis atât de urât,dar nu as vrea sa se îngrijoreze.

Nu as vrea sa se întrebe de ce am visat asta și sa spună ca poate e din vina lui.

Nu e vina lui că lucrează,nu e vina lui că stă plecat mult de acasă și nu ar putea să renunțe la cariera lui doar pentru mine.

Eu sunt fericită când e și el fericit,iar asta ii aduce fericire.

Câteodată nu îl văd nici o săptămână,dar tot îl iubesc și aștept să vină acasă ca să pot să îl strâng în brațe și că să îmi spună cum a fost la diferite concerte.

Wookjin:Am pregătit micul dejun.Ai vrea sa îmi spui visul în timp ce mâncam?

Dau din cap în semn de da,apoi ne ridicăm din pat și mergem la bucătărie...