𝐒𝐞𝐧𝐭𝐢𝐦𝐞𝐧𝐭𝐞 𝐢𝐧𝐭𝐞𝐫𝐳𝐢𝐬𝐞 [+18]

𝐓𝐚𝐭𝐚̃𝐥 𝐯𝐢𝐭𝐫𝐞𝐠 ( 𝐈 )

Amelie

După cina în familie o ajut pe mama ca să strângă masa. Mama e genul de om care iubește mult curățenia și nu îi place să lase lucrurile neterminate dar să fie toate la locul lor. Poate că de asta a avut norocul de a-și găsi un bărbat care să-i fie mereu alături. Deși s-a căsătorit a doua oară, sunt fiica ei și nu am nici un drept să mă bag în astfel de lucruri. E om matur și știe cel mai bine ce este rău pentru ea și bine.

Cât despre tatăl meu vitreg, ei bine l-am acceptat din moment ce am văzut că mama e fericită cu el și că în permanentă când e în preajma lui, sclipirea din ochi nu încetează să îi dispară.

Oh... am un tată vitreg arătos, nici nu îi dai că are 46 de ani ceea ce mă atrage foarte mult la el, însă situația actuală mă face să păstrez o oarecare distanță de el.

Îmi șterg mâinile umede de un șervet și la rugămintea mamei mă duc în dormitorul lor ca să îi aduc telefonul deoarece are de dat niște apeluri de la serviciu. Simt un oarecare disconfort în zona cefei și îmi desprind cocul cu gândul că trebuie să respir același aer cu tatăl meu vitreg între patru pereți.

Dau încă de vreo două ori cu mâna prin păr și urc scările către dormitor. Îmi fac drum spre încăperea matrimonială și expir zgomotos simțind cum mă furnică palmele. Împing ușa încet și mă rog să fie altundeva dar numai nu aici, dar la auzul scârțâitului ușii, îi văd trupul cum se întoarce spre locul în care mă aflu. Închit în sec și fac un pas în cameră.

- S-a întâmplat ceva ? mă întreabă încruntat și toată atenția sa , o focusează pe mine.

- Am venit după telefonul mamei. Cu privirea caut dispozitivul, el se apropie de mine și mi-l dă.

- Poftim.

Dau din cap în semn de mulțumesc, simțind cum privirea lui arzătoare mă furnică pe interior. Mă dau un pas în spate și mă împiedic de propriile picioare așteptând să fac contact cu podeaua. Dar tatăl vitreg este mai rapid ca mine căci mă prinde de talie și mă lipește de trupul său fierbinte.

- Fii mai atentă. Cred că este conștient de faptul că dispune de o latura fermecătoare, și oricine se poate simți atras de el. Acum o înțeleg pe mama de ce la ales.

Îmi zâmbește și dacă stau să îmi aduc aminte e unul din rarele momente când o face de când locuim sub același acoperiș, căci vreau să iau o mică distanță între noi dar picioarele mele nu cooperează cu creierul.

Mă pune repede pe picioare și face doi pași în spate, degetele lungi de pianist parcă intenționat mă fac să mi le imaginez la mine între picioare, îi alunecă prin părul castaniu. Îmi mușc buza de jos și deși trebuia de mult timp să ies din cameră, nu știu ce mă face să mai stau aici.

- Mă duc la baie, îmi spune scurt și iese din cameră.

Bulversată, ies și eu din cameră. Cobor jos în bucătărie și îi dau telefonul mamei fără ai zice ceva.

- Ești bine draga mea ? Mă întreabă mama curioasă. Ce sunt cu obrajii ăia roșii?

- Mm... nu știu, îmi este cald. Spun prima minciună ce îmi vine în cap.

Se pare că domnul Louis are un efect nemaipomenit asupra mea. Și deși nu a făcut nimic, sau să fie doar din cauza acelei apropierii ? Clar trebuie să păstrez distanța față de el.

- Mă duc în camera mea. Îi spun mamei și urc scările. Probabil că niște ecuații la matematică m-ar ajuta să uit cât de cât acele puține clipe petrecute alături de el.