Prima iubire e mereu adevarata

Doua lumi, o prietenie pe viata.

Buna! Dupa cum am promis aceasta este cartea 'pas cu pas catre iubire' rescrisa. Sper sa va placa si sa nu va mai luati cu mainile de cap... Spor la citit ^u^

"-Stii ce inseamna aceasta varja. Indiferent ce se intampla te rog sa ai grija de regat si de fratele tau pana la sfarsit. Imi pare rau ca las asta pe umerii tai, dar e datoria ta de cap al clanului." Acestea au fost ultimele cuvinte ale tatei inainte de a-si incepe vraja.

- Ana! ANA! aud vocea cunoscuta a Anitei.

- S-a intamplat ceva? intreb indiferenta, desi in vocea sa se citea cu usurinta ingrijorarea. Aceasta ofteaza puternic.

- Stiam eu ca te gasesc aici. De ce-ai chiulit de la ore? intreaba suparata.

Ma ridic in picioare si merg in echilibru pe creanga din fata mea, apoi pe tulpina groasa, pana ies de deasupra prapastiei si pun piciorul pe pamant. Aici este locul meu preferat, unde ma ascund de galagia si zumzetul neincetat al persoanelor ce ma inconjoara. Pomul batran este aplecat deasupra prapastiei, doar radacimile sale adnaci au legatura cu pamantul. Sta aici sus, deasupra oceanului, de secole.

-Am venit pentru ca vroiam putin timp sa ma gandesc, raspund usor incruntata ;inca nu gasisem un raspuns.

-La ce sa te gandesti?intreaba Anita incet.

-Ma gandesc daca sa te intreb sa vii cu mine. Nu mai suport locul asta si oricum ar fi timpul sa ma intorc acasa. Stii la ce ma refer....pacea e pe sfarsite si.... ma uit catre ea cu o fata trista, de caine batut.

Eu si Anita invatam la o scoala de fete cu internat. Anita e...sora mea vitrega. O fata inalta cu un chip bland. Asemenea firii ei, ochii sai sunt albastrul bland, albastrul primaverii. Parul ei de un roscat inchis, e singurul care da pe fata caracterul ei bataios si aprig atunci cand eu, singura ei familie am nevoie de ajutor. Pana la urma ne-am antrenat impreuna. De la vraji din lumea mea pana la asasinat, fiind amandoua foarte greu de invins si foarte rezistente. Imi pare rau ca a ajuns in situatia asta din cauza mea. Daca in acea zi m-ar fi lasat acolo, acum parintii ei ar fi fost in viata...

Era o zi de iarna. Cerul plangea cu fulgi moi. Zapada era rece sub picioarele mele desculte...Murisera si ei!!! Pana si ei! In sfarsit imi deschisesem inima lacatuita in fata lor, ca atunci cand ajung acasa, sa-i gasesc morti.... "parinti adoptivi idioti, viata de nimic, oameni egoisti..."erau singurele lucruri ce imi treceau prin cap de o luna, timp in care nici nu ma sinchisisem sa-mi caut un adapost sau mancare. Imi blestemam rezistenta. Intr-un final, cad cu spatele in zapada ce urma sa-mi fie loc de odihna. Eram la limita. Am inchis ochii obosita. Renuntasem la tot, la viata, speranta, pana si la promisiunea facuta parintilor. Dintr-o data, aud pasi care se apropiau. Deschid incet pleoapele grele si surprind chipul unei fetite... ce chip angelic! Imi inchid ochii, nemaiputandu-i tine descisi si patrund din ce in ce mai mult in lumea mortii; ultimul lucru care imi e permis sa il simt sunt cele doua brate grijulii care ma ridica din sicriul rece al fulgilor de nea si soapta calda a acelei persoane:

-Copila, timpul tau n-a sosit inca! Mai tarziu am aflat ca era tatal fetei pe care o vazusem.

Si asa, am fost salvata din ghearele mortii pentru a nu stiu cata oara. Am fost adoptata de acea familie fericita, pentru ca, inca o data, soarta asta blestemata sa-si bage coada si sa faca in asa fel ca masina in care erau cei doi parinti ai mei adoptivi sa fie aruncata intr-o prapastie de catre o alunecare de teren. Anita nu a dat niciodata vina pe mine, desi i-am povestit de trecutul meu plin de cadrave, de cele cinci adoptii ghinioniste, de toate acele familii ce au fost distruse prin simpla mea prezenta. Cu toate astea, mereu a zis: "poate destinl tau e plin de gropi, dar uita-te, pe mine m-a lasat aici langa tine. Din acest motiv voi sta mereu in spatele tau, ca tu sa nu fii niciodata nevoita sa privesti inapoi." In fine...hai sa revenim la prezent, Anita m-ar omori daca ar sti ca privesc inapoi.

-Deci? Vei veni cu mine? intreb timid.

-Normal!!! Tipa aceasta sari in sus si ma stranse in brate.

Stiu ca am promis ca voi posta numai cand am toate capitolele dar...eu si rabdarea...nu prea suntem prieteni... asa ca voi posta cat de des pot dar va anunt de pe acum ca nu prea am timp...