Cazul lui Renouf

Capitolul I: E Crăciun!

Așa sunt psihopații – oameni normali la suprafață, iar la interior pot fi cei mai mari prădători moderni pe care nimeni nu ar reuși să îi observe în societate.

Puse punct și se ridică de la calculator, pornind spre bucătărie. Era obositor să își scrie proiectul de cercetare psihologică asupra psihopaților. Se uită la ceas cu ochi plictisiți și goi și se mustră pentru simplul fapt că nu dormise nici măcar o oră în acea noapte. În cinci săptămâni trebuia să își predea lucrarea de doctorat și ea abia dacă scrisese jumătate din ea. Trase draperiile, razele matinale ale unui soare de primăvară iritându-i pupilele mult prea obosite și dilatate de la întunericul camerei pline de cărți de psihologie și medicină. Se retrase într-un colț mai umbros și așteptă să se acomodeze cu lumina, ținându-se de birou pentru a-și recăpăta echilibrul. Avea o oarecare amețeală în cap din cauza lipsei de somn.

Se îndreptă spre baie, dădu drumul la apa caldă și dezbrăcă hainele din ziua anterioară. Simțea că lepăda o a doua piele de fiecare dată când își schimba hainele după douăzeci și patru de ore. Se privi în oglindă, analizându-și vergeturile de pe coapse și șoldurile late. Cicatricile albe erau precum dungile unui tigru albinos care prinseseră rădăcini pe trupul ei firav. Tot corpul ei putea fi considerat o capodoperă de artă cu toate curburile accentuate și toate vânătăile făcute inconștient pe parcursul unei zile lungi. Era frumoasă pentru mulți și urâtă pentru sine. Luase câteva kilograme din cauza stresului și a lipsei de odihnă. Nu se aprecia suficient de mult încât să zâmbească atunci când se privea în oglindă după o baie lungă, ci mai degrabă ar fi preferat să nu aibă nimic în care să i se reflecte chipul asiatic. După ce va termina cu toată zarva cu doctoratul, avea de gând să se îngrijească de ea. Sau cel puțin va putea dormi liniștită. Se strecură în apa caldă care mai mult o moleșea decât o înviora și luă buretele de baie pentru a curăța mai mult oboseala decât mizeria. Oftă epuizată. Avea multe pe cap în acea zi. Primise mesaj înainte de ora zece seara de la amica sa. Trebuia să îi facă o vizită mamei acesteia.

De cele mai multe ori stătea și se întreba cum de nu i-a cedat metabolismul cu o cădere de calciu sau cu o grozavă anemie. Se ridică din apă precum un uriaș din mare și-și înfășură în jurul său un prosop. Se îndreptă spre camera sa și își trase monotonul tricou gri, pantalonii de traning negri și o jachetă asortată peste. Își ciufuli puțin părul și luă plasa de cumpărături de la ușă lăsată de prietena sa, cel mai probabil. Verifică ușa, apoi porni spre adresa femeii.

Așa decurgea una din zilele obișnuite din viața ei: partea cu trezitul nu mai exista, precum nici micul dejun la o oră adecvată. Începea să creadă că trăia într-un coșmar care se repeta la nesfârșit cu mici excepții când îi făcea câte o vizită doamnei în vârstă care se presupunea a fi mama prietenei sale. Era atât de pierdută în gânduri că nici nu realiză când a intrat în casa femeii. Brusc, realitatea o izbi mai ceva ca Titanicul de iceberg. Ușa fusese deschisă. Neobișnuit pentru bătrână să o lase descuiată la ora șapte dimineața. Un fior rece îi dădu semnalul de alarmă al panicii care începea să i se instaleze în tot corpul precum o picătură de apă se scurgea lent pe spatele unui muncitor în toropeala de la prânz. Ar fi luat-o la sănătoasa în acea clipă, însă curiozitatea și îngrijorarea pentru femeia pe care o considera drept a-i fi a doua mamă o împinse de la spate. Făcu un pas spre bucătărie unde podeaua scârțâi și toată casa trosni în supărare. Toți senzorii i se activaseră și parcă simțea cum un atac de panică venea cu pas alert de locomotivă. Lăsă sacoșa în bucătărie și ieși înapoi pe holul îngust.

— Doamnă René! strigă ea bănuind că femeia n-ar fi auzit-o când a intrat în casă.

Vocea hodorogită nu se lăsă auzită prin locuința copilăriei amicei sale, lucru care o făcu să se panicheze. Simțea cum îi bătea inima un ritm sălbatic și alertat în timpane, cum pericolul plutea în aer. Cu fiecare pas pe care îl făcea mai aproape de baia aflată în capătul holului, bruneta se simțea precum prada în ochii vânătorului.