Dragă străine,
Au trecut câteva luni bune de când nu mi-ai mai spus nimic,iar asta mă roade pe dinăuntru.
Aș avea atât de multe lucruri să-ți reproșez,dar nu pot.Pur și simplu n-aș putea nici dacă aș vrea.Pentru că-s prea slabă?Poate.
Aș putea să ți-o plătesc cu aceeași monedă,dar nu vreau.Pentru că m-ai făcut să mă îndrăgostesc.Nu de tine,de noi.De discuțiile noastre,de ceștile de ceai pe care le-am vărsat din neatenție,doar ca să-ți răspund la mesaje,de alinturile tale,de simplul fapt că-mi spuneai „bună dimineața" la ora 6 și totuși sperai să nu mă fi trezit.Într-un fel îți sunt recunoscătoare pentru asta.
Am fost mereu specială pentru tine,mereu am să fiu.Pentru că ai găsit în ochii mei o lumină pentru viața ta gri,pentru că ai găsit în buclele din părul meu puterea de a o lua de la capăt,pentru că ți-am stat alături mereu.
Mi-ai trimis primul mesaj în urmă cu doi...poate trei ani.Voiai să știu ce mai fac. „Bine" am răspuns.Și am continuat așa...Am încercat să te obișnuiec cu felul meu rece de a fi. Te-am ținut la distanță,nu pot spune că regret, dar îmi doresc să te fi lăsat să privești înăuntru măcar odată,să-ți spun ceva din suflet.Cu toate că am fost seacă,plictisitoare în tot acest timp,ai continuat să încerci.
Apoi te-ai oprit brusc.La început n-am realizat,n-am dat importanță.Dar zilele au început să treacă,ceva a început să-mi lipsească. Îmi lipsea atât de mult,dar nu știam ce-i defapt.Mă blocam efectiv,privind în gol încercând să-mi dau seama dacă am pierdut cheile de la casă,dar erau mereu în buzunarul drept al paltonului.
Noaptea adormeam ca de obicei la ora două,cu gândul dus. Dar nu la tine.Nu mă gândeam niciodată la tine,înțelegi?Îmi păsa,dar nu mă gândeam nicio clipă la tine.
După o săptămână te-am văzut.Privirea mea nu a insistat asupra ta.Nu te-am privit niciodată atent.Nici nu știu ce culoare au ochii tăi.Tu în schimb mă privești de fiecare dată ca și cum ar fi prima dată când mă vezi.Așa mă simt eu acum. Aș vrea să-ți spun „Bună străine",dar n-am s-o fac.
Ai găsit pe cineva care să te iubească,iar eu nici măcar n-am știut.A fost ca o ploaie rece,care m-a prins fără umbrelă,o ploaie cu picuri grei care a început brusc.Am văzut și am înțeles. Nu ți-am mai zâmbit,nici nu m-am mai uitat la tine.Tu ai continuat să o faci însă.Și te-am urât pentru asta,încă o fac.
Timpul a trecut repede,ai părăsit-o pe ea. Nici asta n-am știut.Nu am vrut să știu de tine,de viața ta.Nu eram supărată pe tine,îmi era dor de tine.Dar n-ai să știi niciodată.
Apoi...într-o zi de ianuarie ai venit înapoi.Eram ocupată când mi-ai scris,dar am lăsat tot din mână și m-am grăbit să citesc mesajul. Erai tu. Mi-am simțit sangele dezghețându-se în vene,mi s-au dezmorțit degetele. Am uitat de timp,de ceai,de școală.Am vorbit cu tine ore întregi.După aproape două luni de tăcere,mi-ai spus „noapte bună,sweetie".Și mi-ai mai spus ceva. Ceva ce știam deja,de multă vreme,aș putea spune că știam dinainte să-ți dai seama tu. Știam că ești îndrăgostit de mine.Cum ai fi putut să nu fii?Știam atât de multe despre tine,îmi păsa atât de mult de tine. Dar nu te-am iubit niciodată.În următoarele zile am continuat așa,lucrurile păreau să revină la normal,nu mai simțeam golul acela.
S-au întâmplat multe lucruri de atunci.Acum aș vrea să-ți spun cât de mult am nevoie de tine,cât de mult m-am atașat de tine,cât îmi e de dor de tine.Însă ești un prost. Chiar dacă nu ți-am spus nimic dulce,nimic romantic,chiar dacă nu mi-am răscolit sufletul pentru tine,era un loc special acolo.Nu pentru tine,pentru noi!Aș fi putut să te iubesc,aș fi putut să te țin de mână sau aș fi putut să îți fiu cel mai bun prieten,să te sprijin,să te sun aiurea,să te îmbrâncesc când fata pe care o placi trece prin fața noastră.Dar ai luat deja o decizie și-ai s-o regreți.
Când îți aud numele mi se întoarce stomacul și în același timp îmi tresare inima,cu un ochi plâng,cu celălalt plâng și mai tare.Nu după tine,după noi!Prostule!
Mi-aș dori să fii în locul meu acum. Știi,aș putea face asta.Aș putea să-ți spun un singur cuvânt și te-ai întoarce,ai uita de tot.Dar n-am s-o fac,sunt prea orgolioasă,prea mândră,prea singură.Singurul lucru care-mi rămâne de făcut e să aștept și să văd cum ajung și eu,ca și celelalte pe lista cu „fete frumoase cu care n-am să fiu".
Deja îți e dor de ochii mei,de buzele mele,de părul meu castaniu,de râsul meu,de vocea mea. Voi fi mereu specială și nu poți face nimic să schimbi asta.
Nu m-ai fi rănit niciodată,așa-i?Dar uite-mă acum. N-am fost niciodată geloasă,nu am vrut niciodată să mă bag în viața ta...Meritam oare ploaia asta rece pe care-ai abătut-o asupra mea?
Oare ce-aș face dacă ai venit înapoi?
Cu drag,
Fata cu ochi căprui.
