Yᴏᴜ ᴍᴀᴋᴇ ᴍᴇ ғᴇᴇʟ Hᴀᴘᴘʏ •| ʲᵉᵒⁿ ʲᵘⁿᵍᵏᵒᵒᵏ

Just her flourishing beauty

Se foi amorțit, deschizându-si ochii, privirea căzându-i pe tavanul camerei.
- Ha, se pare că am adormit, surâse ușor, vrând să se ridice în șezut.

Clipi des, în confuzie, întorcându-si lent capul spre brațul drept. Tresări surprins, privind încruntat capul măsliniu al tinerei, ce se odihnea pe mâna sa.

Deci de asta nu mă puteam mișca...

Oftă vrând să-și tragă brațul, dar mână fetei il prinse strâns, murmurând ceva incoerent.
- Minunat, șuieră încurcat, întorcându-se ofticat spre brunetă, pentru o poziție mai comodă. Daca tot era pe post de pernă, măcar să stea bine.
Examină câtva minute bune încăperea, in plictiseală, ținându-si privirea departe de chipul fetei.
Nu avea de gând să stea sa holbeze la ea. Nu în niciun caz. Nu era în k-dramele tv, ca să facă asta.
Pufni amuzat de gândurile sale, privind fugitiv spre brunetă, pentru a se asigura dacă doarme.
Mare greșală...Brusc, se trezi contemplând chipul alb, ca prins într-o vrajă. Tot felul de sentimente nemaiîntâlnite de el, se ciocniră toate in burtica lui, formând mici circuite. Să fi fost oare, așa numiți fluturi în stomac? Tot ce se poate.

Atât de ciudat...Ciudat de plăcut

Era prima dată când privea o femeie așa de aproape. Și i se părea oarecum fascinant.
Își apropie, timid, mai mult fața de a ei, analizându-i atent fiecare trăsătură.
Față rotunjoara, dar fermă. Piele fină, alb-laptoasa. Ochi mari, rotunzi, încadrați cu gene lungi și negre. Nas micuț. Sprâncene perfect drepte, simetrice. Buze cărnoase, rozalii-

Băiatul înghiți în sec, umezindu-si buzele, un impuls puternic determinându-i mâna să-și croiască drum spre chipul tinerei. Cu o teamă inocentă de copil neexperimentat și neprihănit, Jungkook trasă încet conturul feței. Cuteză doar o secundă să-i atingă în fugă cu degetul arătător, buza inferioară, cutremurându-se, simțind o dorință voluptuoasă în el. Împins de dorințe ascunse și îngropate adânc în ființa lui de bărbat în devenire, băiatul se apropie și mai mult de tânără, simțind respirația ușoară a fetei.

Telefonul ce începuse să sune din bucătărie, îl făcu să tresară speriat, depărtându-se ca ars de IU. Își prinse fața în mâini, unindu-si sprâncenele într-o expresie îngrozită, capul brunetei alunecând pe canapea.
Ce tocmai am vrut sa fac?!
Își prinse părul în pumni, scrâșnind din dinți.
Ce era în capul lui? Cum putuse să-
Foiala fetei îl făcu să încremenească cu parul în mâini, privind ca speriat de bombe, acei ochii mari, acum somnoroși ce-l priveau curioși.
- Ah, se pare că am adormit, chicoti întinzându-se amorțită. Hei, ești bine? Te doare ceva? se alarmă ridicându-se imediat examinându-l îngrijorată și verificându-i temperatura.

Jungkook se cutremură la contactul cu palma fetei, simțind o căldură insuportabila, urcându-i in obrajii palizi.
- Nu ai febră, și totuși ești roșu tot la față, spuse gânditoare, băiatul îndepărtându-i mâna.
- Sunt bine, murmură rece, întorcându-se cu spatele la IU, și trăgându-si stânjenit, păturica până sub gât.
- Oh, in regula atunci. Dacă totuși te simți rău sau te doare ceva, să-mi spui imediat, da? Băiatul doar încuviință din cap, sub privirea confuză a brunetei, ce îl examina gânditoare.

Ce o fi cu el?

Dădu din umeri, negasind un răspuns, apoi se îndreptă agale spre bucătărie, căscând din când în când.
- Mă duc să pregătesc cina, daca e ceva mă strigi, îi strigă din ușă, zâmbind drăgăstos la vederea claiei de păr ciufulit, ce se întrezărea de sub pătură.
Își puse cu grijă șorțul, fredonând înfundat o melodie și începu să toace atentă legumele.

Pe canapea, șatenul, își rodea stresat o unghie, privind în gol. Nu reușea să înțeleagă acele sentimente ce îl acaparaseră, nu cu mult timp in urmă. Acela clar nu fusese el. El nu ar fi făcut așa ceva, niciodată. Sau cel puțin așa îi plăcea să creadă.
Și totuși, de ce încă se mai gândea la brunetă?
Își îngroapă fața în materialul pufos, oftând lung, un mic zâmbet nevinovat formându-i-se pe buze.

Ea...era frumoasă.