Aventurile de la Academia Stratford // Noua viaţă a lui Hayley Parker .

Ochii mei incepusera sa se plictiseasca in timp ce ma uitam pe fereastra la nimicul din imprejurimi  .Incepeam sa am o stare tulburata din cauza zgomotului constant facut de conversatiile celorlalti elevi din tren. Trenul gonea in nestire, iar noua mea casa situata la Academia Stratford devenea din ce in ce mai aproape.Academia Stratford este o scoala pentru baieti si fete cu varste cuprinse intre 7 si 18 ani ,iar eu , fara voia mea, voi merge la aceasta scoala pana la sfarsitul semestrului. Am oftat incet , apoi mi-am inchis ochii. Vroiam sa cobor din trenul asta de rahat si sa ma duc acasa. Vroiam ca cineva sa vina sa ma ciupeasca si sa ma trezeasca din cosmarul asta. Inca de mica am stiut ca familia mea nu era ca celelalte. Mi-am petrecut nenumarate zile si nopti intr-o casa foarte spatioasa si pustie cu o bona care abia daca stia ceva romana. Parintii mei nu m-au invatat niciodata sa ma dau cu bicicleta. Nu mi-au citit niciodata povesti de adormit. Pur si simplu nu erau prin jur. Fiind doi avocati ocupati , parintii mei munceau multe ore din greu , iar asta nu le lasa niciun pic de timp liber. Nu aveau timp pentru familie. Nu aveau timp pentru mine. Chiar daca parintii mei erau distrasi constant de munca , se certau mereu. In ultimele luni am vazut cu ochii mei cum relatia lor de ducea de rapa incetul cu incetul , certurile lor devenind din ce in ce mai inspaimantatoare de fiecare data. In ciuda faptului ca parintii mei au esuat sa ma informeze despre ce erau certurile lor , aveam o idee . Mereu am avut o banuiala ca tata nu era dedicat cu totul casniciei lui cu mama. Isi petrecea nopti nenumarate la lucru dupa program. Se ducea tot timpul in excursii de 'business' in locuri exotice cu nenorocita lui de secretara, Tammy. Nu am tras imediat concluzia ca el o insela pe mama, dar pe parcurs am inceput sa pun la un loc toate informatiile. Am crezut si ca mama stia despre aventura tatalui meu, dar ca incerca sa se convinga pe ea insasi sa acest lucru nu putea fi adevarat. Asta e problema mamei mele. Nu poate sa suporte dramele sau conflictele.De fiecare data cand ceva rau are loc in viata ei, pretinde ca totul e roz si perfect pentru ca crede ca daca se comporta de parca nimic nu ar fi neinregula , problemele or sa dispara. Dar spre deosebire de mama mea, eu stiu ca nu e asa. Trebuie sa iti infrunti problemele pentru ca nu pot disparea chiar asa  din senin. Acea perioada plina de conflicte a fost una care m-a facut sa ma schimb radical. Fata care am fost pana atunci, cea independenta si determinata sa faca toate lucrurile bune , s-a.. evaporat.Ea a fost inlocuita cu o fata care tanjea dupa atentie nonstop . Am devenit rebela si acasa si la scoala. La scoala chiuleam, iar acasa veneam cand pofteam eu. Cateodata nu veneam cu zilele . Imi doaream atentie mai mult ca niciodata.Imi doream atentia pe care nu am primit-o cand am fost copil. Mi-am petrecut nenumarate nopti furisandu-ma in cluburi. Obisnuiam sa beau si sa beau pana cand abia ma mai puteam tine pe picioare. Imi amintesc si acum cum ma simteam dimineata urmatoare cu o durere de cap de neimaginat, fara nici o idee in legatura cu ceea ce se intamplase cu o seara in urma. Bautura mai atenua din durere. Ma lasa fara nicio grija in lume. Ma indeparta de probleme pentru putin timp..In perioada  mea rebela,am dat peste niste persoane cu care m-am imprietenit foarte repede.Prietenii mei erau copiii aia despre care te avertizau parintii mereu. Copiii aia inspaimantatori care isi petrec timpul prin alei intunecate drogandu-se.Cei cu tatuaje si pierce-uri.Cei pe langa care nu ai vrea sa treci pe timp de noapte.Prietenii au fost inca un motiv ca parintii mei sa ma trimita la Academia Stratford. Parintii mei au refuzat sa ma mai lase sa le urmez pasii prietenilor mei. Macar s-a gasit un lucru in legatura cu care sa fie si ei de comun acord.Dar m-am mai gandit si ca m-au trimis aici doar ca sa scape de mine. Tot ce le mai trebuia era o pustoaica de 16 ani care sa le complice vietile si mai mult decat erau deja, chiar daca acea pustoaica  se nimerea sa fie fetita lor. Privind lucrurile din perspectiva altor oameni, as spune ca sunt o fata buna expirata careia pur si simplu nu ii mai pasa de nimic. Fata care are probleme in familie care au facut-o sa se aventureze in tot felul de prostii.Dar, bineinteles, nu era asa. Nu am facut absolut nimic incercand sa ii fac pe parintii mei sa sufere.Nu am facut-o din cauza ca parintii mei sa se intrebe cu ce au gresit in educatia pe care mi-au dat-o. Pur si simplu.. am renuntat la tot.Am renuntat sa mai fiu fetita aceea perfecta si tacuta care am fost educata sa fiu.Am renuntat sa imi mai las sentimentele si emotiile sa se acumuleze in mine si fara sa spun cuiva ce simteam cu adevarat.Am renuntat sa mai pretind ca sunt ceva ce nu sunt.Unii pot spune ca eu am fost cea care a inrautatit relatia parintilor mei.Ca eu am fost cea care i-a despartit definitiv.Nu stiu daca rebeliunea mea a fost motivul separarii lor, dar chiar daca ma purtam asa cum m-am purtat , tot aici s-ar fi ajuns . O parte din mine a sperat ca , cu toate ca s-a ajuns in aceasta situatie , as fi primit si eu ceva afectiune sau simpatie din partea alor mei,dar nu, lucrurile nu au decurs asa. Se certau mereu din cauza mea, din cauza ca nu stiau cu ce au gresit.Nu stiau ce i-au facut fetitei lor de a devenit ce a devenit. Nu numai ca le-am ingreunat vietile si mai rau, dar acum eram si in drum spre o scoala de cacat din Canada.