Aventurile de la Academia Stratford // Noua viaţă a lui Hayley Parker .

Poate ca o schimbare nu este atat de rea pana la urma.

Priveam pe mica fereastra a compartimentului in timp ce treceam pe langa niste ferme. In zare , puteam sa vad un semn pe care scria „ Stratford.Populatie:30,000” . Mi-am indreptat privirea spre stanga mea, unde Chaz a atipit in scaunul lui. Camasa lui era plina de firimituri , iar mana lui inca era in punga cu cipsuri pe care le mancase mai devreme.L-am miscat incercand sa il trezesc si a mers. S-a intins si a lasat un cascat sa ii scape pe buze. Trenul incetinea in timp ce eu si Chaz ne luam bagajele din compartimentul de deasupra capetelor noastre. Am coborat din tren , la fel ca si ceilalti studenti.Am luat o gura de aer canadian rece.Majoritatea sudentilor aveau sa se duca la o cafenea inainte sa vina in campus insa eu si Chaz ne-am hotarat sa mergem direct unde trebuia.

-Campusul nu e departe de aici. E in sus, pe drumul ala , a spus Chaz in timp ce pasii nostri se sincronizau.

Chiar daca mai devreme ploua , acum soarele incepea sa isi faca loc printre norii plumburii.Eu si Chaz am mers in liniste in drumul nostru spre Academie, care dura maxim 20 de minute pe jos.Singurul sunet era produs de rotile bagajelor nostre.Am mers si prin mijlocul strazii,din moment ce nu erau masini pe acolo.Cred ca asta era un lucru bun in Stratford, in comparatie cu New York.Puteai sa mergi pe mijlocul drumului fara sa devii mort intr-o fractiune de secunda.Puteam sa aud frunzele unui copac pe langa care tocmai trecuseram fosnind si cantecul vrabiutelor care se intreceau pe cer.Aceste sunete puteau fi foarte rar , sau chiar deloc, auzite in New York.Drumul in forma de spirala ne-a dus sus, in varful unui deal.Acolo era campusul Academiei Stratford.Un gard foarte lung si inalt din otel inconjura acest campus.Pe un perete era o placa mare pe care scria „Academia Stratford”.O masina Mercedes a trecut pe langa noi, asa ca am hotarat se ne continuam drumul prin iarba.Cand am ajuns la portile de otel , norii disparusera de pe cer, acesta fiind acum un albastru imaculat.Eram acolo.Stratford.Iarba parea mai verde,copacii mai inalti ,iar cerul mai albastru ca niciodata.Mi-am zambit in timp ce intram in campus.Poate ca o mica schimbare nu era asa de rea pana la urma.Erau tufisuri verzi peste tot.Un pista de alergat se putea vedea in dreapta mea.Cateva fete deja incepusera sa dea cateva ture.Am inceput sa urmam o carare care ne indruma spre ceea ce cred ca se presupunea a fi un internat.

-Ei bine.. Aici trebuie sa ne despartim,a spus Chaz zambind si aratand spre cladirea crem din fata noastra.Se pare ca  nu am vazut pana atunci micul semn pe care scria „Birouri”.

-Pai.. mersi ca m-ai condus pana aici.Ma bucur ca am facut cunostinta.

-Sentimentul e reciproc. Ne mai vedem.

Am intrat in cladire si aerul rece de dinauntru m-a facut sa tremur putin.Am ochit repede o femeie de varsta mijlocie care statea la un birou pe care scria „Repartizare studenti”.Judecand dupa cearcanele de sub ochii ei, as putea spune ca nu a dormit de cateva zile.M-am indreptat spre ea si am asteptat sa ii atrag atentia.Cativa studenti din preajma vorbeau despre cat de bine s-au distrat in vacanta.

-Pot sa te ajut? M-a intrebat femeia de la birou care se uita acum la mine.

Am observat ca avea prins de camasa un biletel pe care scria „BUNA ZIUA. EU SUNT DOAMNA BENSON.”

-Buna ziua doamna Benson , sunt noua pe aici. Ma numesc Hayley Parker.

Am studiat repede micul calendar din apropiere. Orele nu aveau sa inceapa pana luni, dar toti studentii trebuiau sa participe la cina de vineri seara, care era maine.

-Aaam.. Cred ca avem o mica problema,a spus doamna Benson cu fruntea incruntata in timp ce cauta prin foile imprastiate de pe biroul dansei.

-Ce vreti sa spuneti ?

-Te avem trecuta ca baiat,nu ca fata.

-Stai... cum ? Ati spus cumva „baiat” ??