Minciuni adevărate

Capitolul 2

                  9 martie 2017.

        Nadia.

     La prânz, la fel ca de dimineață, nu reușesc să îmi găsesc locul. Mai sunt aproximativ două ore până la "marea întâlnire. Astfel că atunci când bătaia piciorului meu care  atinge și masa devine insuportabilă, Tiffany începe să comenteze.

         — Nadia, să știi că unii din noi mai vor să și mănânce, spune ducând furculița plină de salată la gură. Așa că dacă nu te deranjează, termină odată, începi să mă enervezi.

     Ea mă enervează în fiecare zi, dar nu cred că m-am plâns de lucrul ăsta vreodată. Deschid gura ca să îi spun ceva, dar sunt întreruptă de Sarah.

         — Nadia, de ce m-ai pus să caut despre acadele pe internet? vociferează supărată.

     Tiffany râde, iar mie îmi crește starea de irascibilitate. Nu îmi vine să cred cât de proastă e fata asta.

         — Nadia, ai început să te lauzi cu filmulețul ăla? întreabă șatena amuzată.

     Îmi dau ochii peste cap, smulgându-i  telefonul lui Sarah din mână.

         — Nu ești în stare nici să cauți un filmuleț nenorocit pe internet, murmur ca pentru mine când tastez, dar Tiffany m-a auzit pentru că mă trezesc cu o lovitură în picior.

         — Au! Ce te-a apucat? țip nervoasă, privind-o urât.

     Ea doar dă inofensiv din umeri și zâmbește de parcă nu ar fi făcut nimic rău.

         — Unde e? rostesc întrebarea cu voce tare. Acadele, doar acadele!

         — Ce și unde sa fie? mă interoghează Sarah.

         — Videoclipul, răspund și nu îmi vine să cred că a fost șters. Până și conturile lui Andre au fost șterse.

         — Probabil a citit codul penal și a văzut ce pedeapsă riscă dacă încarcă asemenea filmulețe fără acordul persoanei implicate, sau poate l-o fi tras mămica de urechi, se baga Tiffany în seamă.

         — Ciudat!

         — Ce e ciudat? Faima ta a ținut doar trei zile, nu îmi spune că te supăra faptul că idiotul ăla a șters filmulețul, sare Tiffany indignată.

         — Da, Tiffany, chiar mă enervează că nu mai vede toată facultatea și tot orașul filmul cu mine când făceam sex, spun când mă ridic de pe scaun și îmi pun geanta pe umăr. Eu am plecat, continui luând-o la pas, fără a mai aștepta ca prietena mea sa își bată joc de mine.
 
                       ✵✵✵                                    

     Bat neliniștită din picior așteptându-l pe Hunter. Noaptea trecută nu am putut să închid un ochi din cauza emoțiilor. Sunt la un singur pas de a-mi vedea visul îndeplinindu-se. Aș fi mult mai aproape daca Hunter nu ar întârzia o oră și vreo douăzeci și trei de minute.

     După încă cinci minute de agonie, profesorul meu apare în biroul său.

         — Scuze de întârziere, spune așezându-se pe scaunul din spatele catedrei. Așa, deci, știu cât de mult îți dorești să îți publici cartea.

     Doresc este un cuvânt mult prea mic. Sunt disperată și aș face orice ca să îmi țin propria lucrare în mâini, să vorbesc cu fanii și să dau autografe. Doamne, cât de mult îmi doresc!