Clanul Leilor Reîncarnarea

Capitolul 6: Noul Căpitan

        Se aude un stigăt din camera căpitanului, unde se aflau atât Luna cât și atacantul lor principal, Emma. Însă ce nu știau cele două este că pe hol toți Leii trăgeau cu urechea la conversația lor  la fel de uimiți. Singura care ședea calmă picior peste picior pe marginea patului său era șatena.

       —Da, Emma! Ce parte din:" Vei fi căpitan în meciul de mâine, contra Hakuren" nu ai înțeles?întreabă confuză.

       —Am înțeles, dar...Luna, nu pot juca rolul căpitanului! Tu ești cea mai bună.

      Șatena scapă un oftat lung și se balansează spre biroul ei unde avea niște dosare cu emblema liceului, un cap de leu cu o coroană.

       —Am rugat-o pe antrenoarea Akira să-l pună portar pe Albert. E pregătit. Regulile spun clar și răspicat că trebuie să fie un căpitan pe teren și te aleg pe tine, spune zâmbind.

       O privea nesigură. Nu avea ceva de obiectat în schimbarea portarului si ai da lui Albert o șansă, dar nu vedea partea bună dacă ea era pusă căpitan. De ce nu putea să joace o poziție de pe teren? De când erau mici Luna a fost mult mai antrenată decat ea si frații șatenei la un loc deoarece antrenorul ei a fost bunicul. Adică metoda lui era ca cel sau cea care juca pe postul de căpitan trebuia să înțeleagă fiecare poziție de pe teren așa că a pus-o să învețe cum să joace în ofensivă și defansivă, deci avea o experienta genială! Adică dacă își punea în cap putea să-i ia locul și blondei. Aceasta este scoasă din propriile gânduri de către oftatul lung al Lunei.

       —Uite, Emma! Echipa școli Hakuren este în mare parte formată din mișcări care conțin gheață! Iar tu ai o inimă de foc! Vreau să-i conduci în meciul de mâine. Să topești gheața cu ajutorul focului și să aduceți victoria!spune fiind sigură de puterea verișoarei acesteia.

       —Luna...!

       Era uimita de judecata fetei, dar si fericita. Isi vedea bunicul in judecata satenei, se vedea ca, chiar daca nu era nepoata lui din sange tot a tratat-o ca pe una si a ajutat-o sa devina un om pe care te poti baza. Era mandra sa fie de partea ei, chiar si asa era nesigura de decizia pe care avea sa o faca, dar ofteaza adanc si da din cap afirmativ. Nu stia in ce se bagase, dar nu avea sa dea inapoi si nici nu putea deoarece dintr-odata ușa de la camera, în care se aflau, se deschide, iar în fața celor două fetelor aterizează restul colegilor de echipei, aproape sărind peste cele două. Se uita la cele doua ca niste copii care asteptau un raspuns, iar cand satena da din cap afirmativ incep sa sara de bucurie de parca ar fi cerut-o cineva de mireasa.

        —Luna-san! Emma-chan!O să câștigăm! Vom fii pe culmile cele mai înalte ale fotbalului!

        In acel moment Mizuki și Sakura se plimbau pe hol intr-o linistite completa, dar se trezesc in fața lor cu niște băieți zburători din camera căpitanului și având ca loc de aterizare podeaua. Sakura tresare luand primul lucru care-i vine la mana, fiind o lampa pusa pe o mica masuta bej care era scoasa din priza fiind gata de atac. Spre fericirea baietilor Mizuki o opreste la timp sa faca o gresala imensa si sa raneasca pe unul dintre jucatori.

       —Sa va învățați minte să nu mai trageți cu urechea, famfaronilor!spune Emma serioasă.

       —Da, Emma-san!zic băieți in cor.

                    ******

        In ziua meciului toti jucatori erau nerabdatori, dar emotiile care ii bantuiau la primul meci ii abandonasera fiind pregatiti de ceea ce urmeaza. Totusi blonda avea mintea acaparata de noi emotii, emotii care se ruga sa nu o faca sa esueze ca un capitan si sa indrume echipa la obiectivul lor comun, victoria.