Oare E Destinul? ~yoonmin~

1.

Alergam pe străzile Seolului, alergam fără sa ma uit în spate, lacrimile îmi curgeau neîncetat. Acel monstru m-a bătut din nou, doar gândul de a ma întoarce acasă, îmi da un fior pe șira spinării. Alerg. Alerg din răsputeri, mai bine muream decât sa trăiesc așa. Alergam, iar dintr-o data simt cum pic pe jos, iar acolo firul mi se întrerupe....

__________________________________

Mă trezesc, îmi deschid ochii încet... Lumina arzătoare îmi rănește ochii. Sunt într-un pat, undeva, habar n am unde. Oare sunt la spital? Nu, spitalele n-au camerele roz cu alb. Nu știu ce sa fac.
Vad cum ușa camerei de deschide, pe ea intra un băiat șaten, cred ca, cu vreo 10 cm mai înalt decât mine, îmbrăcat într-un halat roz,in mâini avea o tava cu mâncare.

-Ohh, vad ca te ai trezit. || spuse străinul

-Da.. Dar cine ești? Și unde ma aflu? ||răspund eu hotărât

-Scuze! Eu sunt Jin, Seok-jin. Si te afli la mine acasă. Tu cum te numești?

-Eu sunt Jimin, Park Jimin!

Jn : Oh, deci Jimin, ce făceai întins pe jos acolo?

Atunci eu îmi aduc aminte ce se întâmplase. Lacrimile dădeau semn să-și facă apariția.

Jn: Puiule, nu plânge! Sunt aici!

Jm: Tatăl meu...

Jn: Tatăl tău?

Jm: Tatăl meu, tatăl meu ma rănește mereu...

Jn: De ce puiule?

Jm: Vine mereu beat acasă... Mama ne-a părăsit când eu aveam 8 ani... Iar de atunci viata mea a devenit un calvar.. Tata ma bătea mereu, și acum o face, mult mai des...

Jn: oh...ai vrea sa locuiești cu mine, iubitul meu și fiul meu?

Jm: Dacă și tu vrei...

Jn: Normal ca vreau, ești atât de mic și se simpatic, atât de inocent.

Atunci eu zâmbesc.. Și îl iau în brate

Jn: Bine Jimin, uite, ți-am făcut de mâncare. Mănânci, apoi o să-mi spui mai multe despre tine

Spune și-mi îndreaptă tava cu mâncare spre mine

Jm: Mulțumesc...

După aproximativ 20 de minute am terminat

Jm: Mulțumesc de masa!

Jn: Să-ți fie de bine, puiule!
Jn: Acum, spune-mi mai multe despre tine

Jm: Oh, cum sa încep. Sunt Park Jimin, am 18 ani, ma pasionează dansul și muzica. Merg la o facultate de dans, și probabil vreau sa ajung un idol

Jn: oh superrrr. Eu sunt Kim Seok-Jin, am 23 de ani, ador mâncarea, si o pregătesc destul de bine. Iubesc rozul. Am un iubit, și un fiu. Dar de acum în colo și tu o sa fii fiul meu, dacă vrei..

Jm: Doamne hyung, îți mulțumesc pentru tot...
Jm: Ași putea să-ți cunosc și eu fiul, și iubitul?

Jn: Sigur, sa mergem jos!

Spune și îl vad cum se ridica. Ma ridic și eu și-l urmez timid. Coborâm niște scări, care duc în sufragerie , acolo erau fiul și iubitul lui, cred.

Jn: Hei băieți

-Ohh, te ai trezit micuțule. spune un tip care părea super înalt, cu ochelari 😩

Jm: Da..

-Bună, eu sunt Namjoon, iubitul lui Jin!

Jm: Jimin, încântat!

Nj: La fel!

Jm: iar tu..?
Îmi îndrep ochii spre celalalt tip, acesta părea puțin mai scund decât Namjoon, părul șaten. Arată ca un iepuraș.

-Eu sunt Jungkook! Îmi pare bine Jimin!

Jm: Și mie!

Apoi îl vad pe Jin cum se îndreaptă spre canapea și-mi face și mie semn sa merg spre el, ne așezăm jos. Apoi începem sa discutam lucruri.
Am aflat faptul ca pe Jk îl pasionează de asemenea dansul și muzica ca pe mine, în timpul liber ii place foarte mult sa deseneze și sa fotografieze. Namjoon, din câte am înțeles, este un geniu sau ceva. Dar dacă pune mâna pe ceva...il strica automat. Am mai aflat și faptul ca Jin are o colecție de tigăi, iar dacă faci o boacana, o alege pe cea mai buna 😂

Jm: Chiar ma distrez cu voi. Ma bucur ca m-ai găsit acolo Jin...

Jn: Și eu jimin, și eu!
Jn: Dar Jimin, spune-mi, tatăl tău de ce te urăște?

Jm: Tatăl meu.. De când mama ne a părăsit, îmi spune ca sunt un nimic, ca mai bine o punea pe mama sa facă avort, sau cel puțin sa ma dea la adopție. Mereu ma punea sa merg sa i cumpăr alcool, ma punea sa fac lucruri casnice, sa fac de mâncare. Uneori ma bătea asa de tare, încât trebuia sa sune la ambulanta...

Jn: Oh... Chiar îmi pare rău Jimin...

Jm: Asta e..

Jk: k.. Hai sa încheiem discuția asta
Jk:Jimin, o sa dormi cu mine în camera, având în vedere faptul ca n-avem o camera pentru tine, pana o sa se construiască una, o sa stai cu mine

Jm: Super, n am nimic împotriva cu asta!

Jk: Vino să-ți arat camera!

Jm:Acumm!

Spun și îl vad pe Jk cum o ia la fuga pe scări, asta înseamnă o runda de prinselea. Ma uit în spate la Jin și Namjoon, apoi o iau la fuga după el. Urcam scările, il vad c o ia la stânga, îl urmez, a doua ușa. Deschide ușa și îl vad cum se trântește în pat, atunci ma trântesc și eu lângă el, apoi îl vad cum începe sa rada cu zâmbetul lui de iepure, încep și eu sa râd.

Jm: Îmi place compania ta!

Jk: Și mie a ta, ești foarte dulce!

Jm: Îmi place foarte mult și camera

Camera avea o nuanță de gri, patul este mare, cu perne mari și pătura gri mai închis, un dulap alb, cu oglinzi, pe peretele din fața patului este un televizor mare, iar în stânga un birou alb, și pe perete erau poze cu el, Jin, Namjoon băiat super chipeș, si alții mai putini chipeși. Îmi place.

Jk: Ok, deci e ora 20:30,eu zic sa ne uitam la filme

Jm: Maraton de filme sa fie!

Apoi îl vad cum se ridica și se îndreaptă spre ușă. După aproximativ 10 minute vine înapoi, cu doua boluri de popcorn, un bol mai mic de jeleuri, și unul cu cipsuri, și doua pahare de suc de căpșuni, toate puse pe o tava mare.

Jk: Sa înceapă maratonul!