Letters of Regret | a Jikook one shot

Letters of Regret

┌── from Jimin's p.o.v ──┐

" Durerea. Poate fi provocată în multe moduri, poate aduce multe stări, vine în mai multe forme decât arată la suprafață și fiecare o simte diferit pe parcursul vieții, uite-mă și pe mine aici, pierzându-mă printre cuvintele de pe această coală pătată cu cerneala mea neagră, regretând..regretând. Dar ce rost mai are să regret? Știu că motive nu am, însă ce altceva pot face când nu am atingerea ta să potolească durerea.

  Încă o seară în care mă înec în lipsa ta, mă sufoc de dor și știu că te voi vedea iarăși în somn, visul te aduce în fiecare seară la mine, seara trecută a fost o excepție, cred că nu te-a mai găsit cum nici eu nu o fac. Te obosesc? Te plictisesc? Te presez? Te stresez? Nu știu cât de mult te afectez în cursul zilei tale. Te gândești la mine? Te gândești cum ar fi fost dacă eram acolo? Te gândești cum ar fi fost dacă în locul persoanei din fața ta eram eu? Te gândești dacă în singurătate apăream ca să te strâng în brațe?

  Poate nu o faci, dar eu o fac. Sunt prea insistent? Probabil că sunt, dar nu am de unde să știu, în ochii mei văd pură iubire și grijă numai atunci când subconștientul îmi șoptește numele tău, ah uite zâmbetul pe care nu l-am purtat azi, a apărut și el când ți-a auzit numele. Cât de mult te poate schimba o persoană. Dacă la vârsta de treispreze ani îmi spuneai că peste trei ani voi întâlni partenerul visurilor mele aș fi râs în ultimul hal, dar uite că l-am întâlnit și l-am lăsat să plece. Cea mai mare greșeală făcută până în prezent. Poate a fost mai bine, eram tineri și îndrăgostiți, dragostea face ce vrea din om și așa a făcut și din mine, asta e partea pe care nu o regret. Nu regret nimic din relația noastră, nimic înafară de greșelile mele, în rest prețuiesc fiecare moment și îl retrăiesc când dorul mă apasă mult prea tare. Cum pot trăi așa?

  Nu mi-am răspuns nici eu la această întrebare. Nu mi-am răspuns la multe întrebări. Să îți spun sincer am început să îți scriu ca să îți spun ce am pe suflet, dar simt atâtea încât un sentiment nu e îndeajuns pentru a îți descrie trăirile mele din prezent, nu am știut cum să încep, dar curg cuvintele din degetele mele la fel cum curge pârâul înspre mare. Bănuiesc că defapt acum citești cuvintele inimii mele și vorbești cu ea, eu sunt doar un mijloc de transmitere în această situație.

  Mă simt inutil, stau și privesc cum iubirea vieții mele este departe de mine, stau și privesc cum este în brațele altcuiva, stau și privesc cum se uită la altcineva cu ochii ăia pentru care mi-aș da sufletul să îi văd măcar o dată din apropriere, stau și privesc cum îi oferă altcuiva cel mai frumos zâmbet pe care ochii mei l-a văzut vreodată, stau și privesc cum găsește alinarea în brațele altcuiva și aș minți dacă aș spune că nu aș ucide ca acele brațe să fie ale mele. Ce aș putea face?

   De câteva zile mă mint că mă bucur pentru tine, mă mint pe mine, te mint și pe tine, dar ce aș putea face? E singura mea soluție să trec prin asta fără să mă doară atât de tare. Simt cum tot corpul îmi plânge, mă pedepsește pentru că nu îi pot oferi o fărâmă din iubirea ta, dar ce aș putea face? Nu îl învinovățesc, nu îmi învinovățesc corpul, nici pielea, nici sufletul, nici inima, pe parcursul timpului mintea s-a schimbat și strigă pentru nevoile pe care le are la fel ca restul nevinovaților care mă alcătuiesc. Dar ce aș putea face eu? Am mâinile legate la spate și doar tu mi le poți elibera.

  Refuz să cred că ăsta e destin, ce se întâmplă acum ne-a fost scris, dar nu se poate termina așa. Eu nu accept Jungkook, nu accept, nu pot sta neputincios să privesc cum toate astea se întâmplă în fața mea. Tu ai putea? Poți spune că tu cunoști acest sentiment, dar e mult mai dureros decât ceea ce tu crezi. Sunt eu vinovat? Simt eu prea mult? Simt eu prea intens? Nu am răspuns la aceste întrebări, singurul lucru pe care îl pot simți e nevoia de a te avea aproape și din nou..Oare simți și tu la fel?

  Aș umple pagini întregi, dar nu știu dacă ți-ai face timp să le citești așa că închei aici, făcând echipă cu durerea ce mă urmează cu fiecare gură de aer pe care o trag în piept.

                                  Al tău pe veci,
                                         Jimin"