Vise ce omoară.

Întilnire stranie.

Timpul zbura,iar John nu își putea reveni,nu crede în faptul că a acceptat să o omoare pe Emma așa ușor,noptile întregi plîngea și se învinovățea,accidentul a fost din cauza lui,așa credea el,cînd de fapt nu era nimeni de vină.Peste un an dupa moartea ei,a plecat la o petrecere împreună cu unul dintre cei mai buni prieteni ai săi,era așa multe persoane care nu le văzuse timp de 2-3 ani.toți s-au schimbat atît de mult,încît avea senzația că doar el a rămas la fel.Din spate îl îmbrățișează cineva,iar pe corpul lui alergau mii de fiori,s-a întors și a văzut o persoană total necunoscută,dar în același timp părea atît de cunoscută,era o femeie frumoasă,cu ochii mari și verzi,frumoasă dar beată.Cînd i-a văzut fața lui John s-a speriat și a plecat,iar el nu își poate aminti cu cine seamănă ea atît de bine,într-un sfîrșit si-a amintiti cu cine,cum ar fi putut uita cum arată persoana iubită?Semana leit cu Emma,doar era mai scundă,la naiba,o căuta cu disperare prin multime pe acea femeie,dar nu a găsit-o nicăieri,a decis să plece,a sunat la un taxi și a plecat,timp de 3 ani nu s-a mai urcan la volan,îi era frică,iar de fiecare dată cînd încerca îi apărea Emma în fața ochilor plina de răni și sînge.Timp de un an a avut mici succese pentru a-și reveni,dar nu a putut uita chipul ăla care îl îmbrățișase la petrecerea aia,își pierduse orice speranță pentru a o revedea,dar în una din diminețile ploioase ,stînd în cafenea îi simțise mirosul Emmei,crede că o ia razna,dar acum un minut trecuse pe lîngă cineva,privea cu disperare prin mulțime,după care vede pe femeia beată,luat de val și plin de emoții,s-a ridicat de la masă și se îndrepta spre acea ea,dar din nou a pierdut-o,iar."La naiba,cine se joacă cu mine"Își zise el în gînd. Treceau zile,iar el se gîndea la femeia beată de la petrece și la mirosul care îl simțise in cafenea.Oare soarta îi joacă feste?Cine e necunoscuta pe care o tot întîlnește?De parcă ar fi Emma,dar îl același timp opusul ei.

-La naiba,mă las de baut.Și-a zis-o el cu voce tare.
Își făcuse planuri pentru a pleca cu prietenii în club,era multă băutură și muzica era atît de tare încît sufletul îl implora să plece de-acolo.A băut mult,da,din nou.A băut că nu își amintește cum a ajuns acasă,dar,unde e el?Privește în jur,nu e acasa,e în dormitor total străin pentru el.
-La naiba,am făcut-o?Cu cine?
Se aude o voce de undeva,cred ca era din bucătărie,îi strigase să se ridice din pat și să ia micul dejun,o voce atît de plăcuta..Se ridică din pat ca ars,se imbracă doar în blugi și iese din dormitor.Aștepta să vadă pe oricine,dar,dar nu și pe tipa ciudată,aia beată de la petrecere și cu mirosul Emmei,visează.da,pur adevăr,e doar un vis,își dă o palmă,apoi încă una,dar nimic,după care ea îi vorbește.
-Nu visezi,nu e coșmar,e realitate,calmează-te ți ia loc.
-Cine ești?De ce mă urmărești?Defapt îl uimise cu adevărat asemănarea dintre Emma și persoana care la moment îi statea in față,dar îl uimise și mai mult calmul cu care îi raspunse ea.
-Eu?Sofia.
-Frate nu mă interesează cum te numești,explica-mi de ce mă urmărești?
-Eu nu te urmăresc John,nu fac absolut nimic.
-Cine ești de îmi cunoști numele?