Capitol 8

389 24 9
                                    

Pana cand ea s-a hotarat sa-i trimita un mesaj : ,, Buna, ce faci ''. Consuela a asteptat cateva minute, dar nimic. Oare lui nici nu îi mai pasa de ea? Deja a uitat tot ce s-a intamplat intre ei ? Sau incearca doar s-o evite pentru a reusi s-o uite? Consuela avea multe intrebari fara raspuns.


Mario

Am avut o zi obositoare azi . In cele 2 zile de cand am venit in Timisoara nu am avut timp de nimic. Am lucrat continuu . Ma gandesc tot timpul la Consuela, dar nu vreau s-o caut ca sa nu-i fac mai mult rau. Plecarea mea nu cred ca a fost cea mai buna idee pentru ea, dar nu am avut alta varianta. Job-ul de aici este foarte bine platit si imi v-a asigura un viitor bun. E mai bine asa . Nu ar fi mers foarte mult relatia mai ales ca ea este minora. De dimineata am primit un mesaj de la ea , dar am decis ca este mai bine sa nu-i raspund.

Zilele trec si Consuela asteapta in zadar un semn de la el...pana cand decide sa faca un lucru periculos. Trebuia sa ajunga in Timisoara, voia sa vorbeasca cu el sa-i explice totul si sa-i spuna ca îi este dor de el.

Consuela

Pe moment nu am stat sa ma gandesc ca ar fi o problema pentru ca mama nu ar sti de mine si...mai am si 15 ani, dar atunci conta doar sa ajung acolo sa-l strang in brate si sa-l coving sa ne intoarcem impreuna la București.

Intr-o dimineața m-am hotarat ca asta era solutia. Mi-am pus cateva haine in ghiozdanul de scoala pentru ca mama sa nu banuiasca nimic ( ea v-a trebui sa creada ca sunt la scoala) , mi-am luat niste bani la mine si tot ce trebuia sa fac era sa ma urc in primul tren care mergea spre Timisoara. Ma aflam in tren . Drumul ma plictisea si timpul parca trecea foarte greu. In compartimentul trenului se aflau mai multe persoane care îsi povesteau vietiile. Distanta Bucuresti - Timisoara se parcurge in 9 ore si eu deja simteam ca nu mai am rabdare. Voiam sa-l strang mai repede in brate ,sa-i spun cat de mult imi lipseste si cat il iubesc. Mai aveam 2 ore si ajungeam. Cum nu stiam unde locuieste si nici nu cunosteam orasul , nu am avut incotro si i-am dat un sms : ,, Sunt in tren si ajung in Timosoara la ora 17:00 . Ar fi dragut din partea ta sa ma astepti . "

Mario

Eram intr-o sedinta importanta si cand ma uit la telefon , vad un mesaj de la Consuela. L-am citit ,m-am panicat pe moment pentru ca nu stiam cum sa ies din sedinta fara ca seful meu sa nu se enerveze si sa-mi risc job-ul, dar in acelasi timp ma eram fericit ca o voi putea vedea. Pana la urma nu mai conta nimic decat sa fiu acolo. M-am ridicat de pe scaunul pe care stateam si m-am dus langa seful meu spunandu-i ca v-a trebui sa plec pentru ca intervenise ceva important la sediul firmei. Mi-a dat aprobarea de a parasi sala, mi-am cerut scuze fata de ceilalti angajati si am iesit grabind pasul catre gara. Era situata in apropiere asa ca am mers pe jos. Mai aveam de asteptat o ora pana cand trenul ajungea. M-am oprit la un magazin situat langa peron si mi-am luat o cafea si un pachet de tigari. Mi-am aprins tigara si trageam cu putere din ea. Abea asteptam s-o vad si s-o strang in brate , s-o sarut.

Trenul ajunsese pe peron si Consuela coborî uitandu-se dupa Mario. Era o mutime de oameni si incepea sa-si faca griji ca nu nu-l vedea nicăieri. Dar in spatele ei era Mario care îi acoperise ochii cu palmele , apoi i-a soptit la ureche : .....

Iubire interzisaUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum