Scarlett Athena Snape (cartea 1)

9- Piatra filozofală

Scarlett pov:
Ne apropie de sfârșitul anului școlar. Mă îndreptam înspre bibliotecă. Când cineva, mă apucă de la spate. Nu-i vad fața, mă duce pe etajul 3. Când ajung Pufosul era în fața mea. Bagheta lui era pe gâtul meu, spune:
—Trece-mă de el!
Îi mângâi ,și deschid ușa, apoi totul devine negru.
Quirrel pov:
E inconștientă, restul de provocări, le ocolesc printr-un pasaj secret. Sunt în fața oglinzii, o leg pe Scarlett, de perete, și aștept, trebuia să vină Potter, așa luam piatră filozofală, și nemurirea era a mea, sângele de unicorn, nu prea m-ai funcționa. Îi aud, cum intră, brusc, cineva din spatele meu, spune:
— Dă-i drumul.
Când mă intorc, vedeam cu băiat cu mască, spun:
—Cine ești tu, să-mi dă-i ordine?
—Lordul întunecat.
Aruncă un blestem, un șarpe vine, și îi vorbește în herptiliană. O i-au pe Scarlett, și pun un pumnal la pieptul ei. Spun:
— Dă-mi piatra, sau o omor.
—Ști că doar Potter poate, eu nu am aces.
Îi străpung pieptul, șarpele mă atacă, și nu văd nimic.
Tom pov:
O pun pe Nagini ,să-l atace. Fug la Scarlett, când o văd așa, încep să plâng. Stai, plâng. Nu se poate, eu nu pot plânge, poțiunea aceea de iubire, ma făcut incapabil. Trebuie să pot să o țin în viața, piatra filozofală, puțin din elixirul vieții, încerc să-mi dau seama cum să o scot
din oglindă. Încep să aud pe cineva, era Potter. O ascund pe Scarlett, cred că Quirrel ,s-a trezit deja. Îl văd pe Potter, spune:
—Profesor Quirrel? Dar am crezut că Snape.
—A Snape, da, părea genul, dar nu s-ar fii uitat nimeni la bâlbâitul de Quirrel. Ce vezi în oglindă?
—Am câștigat meciul de Quidditch, și Dumbledore îmi înmânează cupa claselor.
—Esti nefolositor.
Știam că minte, era așa ușor să-i intri în cap ,îi manipulez pe Quirrel ,și spune exact ce vreau eu.
—Minți, păcat de Scarlett.
—E ea aici?
—Da, cu piatra filozofală, ai putea să o ții în viață. Am cam omorât-o.
—Nu merita asta, e mult prea bună.
—Păi, acum e prea târziu.
Harry îl atacă, și îl omoară pe Quirrel cu mâinile lui, Potter devine inconștient. Fur piatra ,și îi fac o copie. Copia o pun în pantaloni lui. O i-au pe Scarlett și îi puc câteva picături pe  piept, s-a vindecat. Respira din nou, mă teleportez în mijlocul pădurii, cu ea și Nagini, acum să vedem dacă se trezește. Aștept, câteva minute, dar se simțeau, ca niște ani de zile, când deschide ochii, spune:
—Cum am ajuns aici, ești bine?
A murit, dar mă întreba dacă sunt bine, este așa bună. Spun:
—Sunt bine, tu cum ești?
—Nu prea rău. Ce m-ai faci?
—Bine, acum că te-ai trezit. Trebuie să pleci.
—Știu, mă culc la loc?
—Da.
Îi dau cu pudră, și adoarme. O pun înapoi în peșteră, Snape se uita după ea. O las puțin ascunsă, apoi îi zgârie brațul. Scoate un sunet, așa că eu am plecat de acolo. Snape o ia ușurat, și se duce cu ea, la Hospital Wing.  Plec la mine în cameră, și îmi dau masca jos, o ascund, și mă duc să-i fac o vizită.
Snape pov:
Când o găsesc, mă calmez instant. O i-au la Hospital Wing, dormea liniștită. Madame Pomfrey, îi îngrijește brațul, și totul era bine, mereu erau răni superficiale,  încep să mă întreb, cum oare mereu ajungeau așa. Ceva era putred la mijloc. Rănile păreau făcute intenționat, intră Serpent și Draco. Serpent, întrebă:
—Este bine?
—Da, Serpent putem vorbi pe hol, între patru ochi
Ies cu el, când ușa se închide, spun:
—Cine ești?
—Nu înțeleg ,profesor Snape.
—Ba înțelegi, la poțiuni, ai dat răspunsuri de parcă le-ai făcut acum, m-ai bine de 80 de ani. Asta nu se află în cărți, cine ești?
—Serpent Snake, atâta.
—Realizezi că nu te cred, dacă tot nu-mi spui, măcar încercă să nu o pui pe Scarlett în pericol, nu știu ce plănuiești, dar îmi voi da seama.
Plec și mă intorc la fica mea. Serpent pleacă, parcă șocat.
Serpent (Tom) pov:
Severus ,nu este ce-l mai bun mortivor al meu, degeaba. Se pricepe la toate, trebuie ca la anul să nu o fac așa evident. A două zi mă duc, și Slytherin câștigă cupa claselor. Nu-i rău, Scarlett se bucura, îmi strâng lucrurile ,și plec, de abia aștept să înceapă noul an scolar.
Va urma......