Mă simțeam ca și cum aș fi moartă. Urcam încet scările, și fix atunci apare Rose
-Unde ai mai fost?! Și de ce miroși a băutură!!?!
-Ăă...am fost la Dahlia...
-Ai fost la Dahlia îmbrăcată așa?
Am urcat în continuare scările și am intrat în camera mea, atunci intră Rose nervoasă
-Nu mai ai voie să ieși din casă, sa fie clar.
-Nu îmi spui tu ce să fac!
-Uite că îți spun. E casa mea și tu nu ești parte din familie.
Și ieși trântind ușa
Mi-am băgat căștile și mi am aprins o țigară. Mă uitam la cartea de pe noptieră, acolo, printre paginile acelea aveam o lamă. Am trecut prin multe cu lama aia. Am luat-o în mână, am privit-o câteva minute în șir spunându-mi "Sa mă tai?". Aveam motive, dar nu merita să mă tai dintr-o simplă ceartă...
Mi-am apropiat-o de mână și mi-am făcut o tăietură mică, am apăsat și a început să mi curgă sânge
Era deja 7 dimineața...m-am pus în pat epuizată. Pe la ora 13 mă sună David, eu abia atunci m-am trezit
-Hei, iubire.
-Iubire?
-Da, îți pot spune așa. Sau nu mai știi ce s-a întâmplat azi dimineață în club? Ieși afară?
-Pfff...Rose m-a văzut când urcam pe scări
-Aah...și nu te lasă să ieși din casă?
-Mnu...
-Ieși pe geam, nu e mare distanța de la camera ta la pământ
Am încercat cumva să ies pe geam afară...dar am reușit
Mergeam pe stradă încet spre cabană, și aud o voce
-Ann..
Era David
-Hei..
-Ce ai pățit? Ești suparată?
-Nu, doar că...o dezamăgesc pe Rose într-una, și nu vreau asta. Mă consideră ca pe fiica ei, chiar dacă în ultimul timp mă cam disprețuiește
-Oh, las-o. Nu trebuie să fi afectată, haide..
David m-a prins de mână și m-a sărutat ușor pe frunte.
-Eu te iubesc. Nu îți voi face niciodată rău, și n-am să te las nici pe tine să îți faci. Țin prea mult la tine ca să te văd cu tăieturile alea pe mâini.
Mi-am lăsat capul în pământ ca el să nu-mi vadă lacrimile
-Promite-mi că nu te mai tai.
-îți...îți promit...
Mi-a fost destul de greu să o spun, dar nu conta. Era pentru el, și el nu îmi vrea răul..
-Deci Rose e suparata pe tine?
-Mda...
-Vino diseară la mine, vei dormi cu mine.
Nu am vorbit prea mult și am ajuns la locul nostru.
Dahlia se săruta cu Adrew
-Sunteți împreună? Și unde e Johnson?
-E acasă. Îl doare capul. Și da. Suntem.
-Cum așa?
-S-au întâmplat multe când ați plecat voi
-Ce face vodka din om! și David începe să râdă.
-De ce ați ajuns așa târziu?
-Am avut o discuție cu ea. Se taie. De ce nu mi-ai spus?
-De când îți pasă? Și nici nu știam.
-O iubesc pe fata asta. Normal că îmi pasă.
-Sunteți împreună?
-Da..
-Ooo, bun. Să ai grijă de ea.
-O să am mereu. Noi plecăm. S-a certat cu Rose.
-Unde mergeți?
-La mine
-Mhmm...știu ce se va întâmpla
Am plecat cu David spre casa lui. Locuia singur de ceva timp. Când am ajuns mi-a deschis ușa și ne-am dus în bucătărie
-Ann, ți-e foame?
-Mhm...nu. Mersi
-Oh, haide iubito..nu ai mâncat nimic azi. Îti fac clătiteee
-Ce bine ma cunoști
David era băiatul perfect : știa să gătească, chiar mai bine decât mine, era adorabil și avea cei mai frumoși ochi
-David...pot să te intreb ceva?
-Orice.
-De ce te-ai apucat de droguri? Ne știm de atâta timp...și nu mi-ai spus niciodată
-Din aceleași motive ca și tine : familia și singurătatea. Părinții mei au murit când aveam 3 ani într-un accident de mașină în timp ce eu și Jason eram cu mătuși-mea care avea grijă de noi. Voiam să îmi găsesc refugiu undeva, și am ales drogurile, lafel ca fratele meu dar acum te am pe tine. Și în tine îmi pot găsi refugiul.
Vorbele lui m-au atins până în adâncul inimii. M-am ridicat de pe scaun și l-am luat în brațe. Mbine..doar încercam. Eu eram prea scundă pentru el așa că m-a ridicat.
-Te iubesc.mi-a spus șoptit
-Și eu te iubesc...
M-a ținut în brațe mult timp. Îi simțeam pulsul și simțeam cum toată căldura lui mă învăluie. Era cea mai plăcută senzație, dar la un moment dat mi-a dat drumul.
-Mănâncă..
God...chiar gătea genial, chiar dacă doar făcuse niște clătite
-David, sunt foarte bune.
-Mersi. Am învățat să mă descurc singur.
David se uita la mine cum mâncam și zâmbea. Mâncam oribil, ca un copil mic, dar cred că lui i se părea dulce. După ce am terminat, îmi spune cu o voce oarecum tristă
-Vino sus..vreau să îți arăt niște poze cu ai mei. Pune farfuria în chiuvetă. O spăl eu mai târziu
L-am urmat pe David pe scări până în camera lui. Acolo și a deschis un sertar în care avea albume foto
-Uite...asta e mama și cu mine când m-am născut.o spunea așa de trist, aproape plângând
-Oh...știu perfect prin ce treci.
-Mda...dar tu nu îți cunoști părinții, eu îi cunosc oarecum. Și mi-e foarte dor de ei, și de Jason..
-Oh, nu-mi aminti de Jason..era sufletul petrecerii..acum parcă e mai pustiu fără el.
-A murit din cauza drogurilor, lafel cum aș putea muri și eu
Am izbucnit în plâns..nu voiam să îl pierd și pe el
-Te rog, David...nu mai face nimic...lasă cocaina, lasă tot..am nevoie de tine
Și atunci David îmi șterse lacrimile și îmi spusese ușor
-Puiule...aș face orice ca noi să fim fericiți împreună. Mă las de ce vrei, dar doar să te am pe tine. Tu ești cel mai tare drog, și singurul care nu îmi face rău.
Vorbele lui oarecum m-au liniștit, dar tot știam că îl doare că nu mai are pe nimeni decât pe mine..
-Îți promit...Eu nu te voi lăsa. Voi fi mereu aici pentru tine.
Se apropie ușor de mine. Era cam la 10 cm de buzele mele..se uită în ochii mei și mă sărută încet. Își plimba mâna prin părul meu și mă mângâie ușor. A fost un sărut așa perfect...nu mai simțeam nimic în afară de buzele lui, simțeam că sunt doar eu și el pe pământ..dintr-o dată intră Dahlia pe ușă...
Cine vrea capitolul 5, comm cu "next". De azi o să pun next la minim 40 de cititori și 5 comentarii cu "next"
