Iubindu-te pe tine, m-am pierdut pe mine

Intamplarea m-a facut sa te las

Iarna trece, iar eu trebuie sa ma mut din apartamentul meu, la casa intr un satuc care era la nouasprezece kilometrii de oras. Nu spun ca nu eram fericita ca scapam de viata sedentara din apartamentul ursuz pe care il aveam, dar nu ma simteam inca pregatita sa imi las alta parte din copilarie in urma.Ajung sa ma mut, dar decid sa imi mai vad apartamentul pentru o ultima data inainte sa predau cheile.Voiam sa stau cu Mihai in seara aia, trebuia sa fie prima noastra noapte singuri impreuna, dar nu a decurs totul asa cum am crezut eu. In ziua aia am crezut ca totul se duce de rapa, ca toata viata mi s a scurs pe o bucata de asfalt negru si ca nimic nu m ar mai fi putut tine acolo.Ca sa va explic o sa incep cu inceputul.Ma pregatesc de dimineata sa plec in oras, pentru ca inainte de marea intalnire, trebuia sa ma duc la aniversarea unui prieten bun.Imi indes repede in ghiozdan o patura si ceva haine pentru somn si plec spre statia de autobuz. Ajung in oras, ma duc la apartament sa las lucrurile si apoi ma vad cu sarbatoritul Adrian sa mergem la un local foarte bun din oras.Acolo am mancat, ne am distrat.Apoi am plecat spre apartament unde m am pus sa fac un dus.Cand imi bag telefonul la incarcat si se aprinde, vad uimita multe mesaje si apeluri de la membrii familiei.Nu intelegeam ce se intampla, adica de ce dracu am atatea mesaje si de ce toti sunt atat de ingrijorati ca dorm in casa unde am dormit 5 ani din viata non stop.Le am spus sa se linisteasca ca o sa fiu bine dar ei tot continuau cu cearta, asa ca am zis sa nu ma mai complic pentru ca chiar nu aveam nici un chef, voiam doar sa am o seara linistita alaturi de Mihai. Nu mai stau mult singura ca aud cum suna interfonul.Era Mihai care venise insfarsit.Nu ii spun de cearta cu familia pentru ca nu voiam sa ii umplu capul cu prostii.Mergem in dormitor unde fumam o tigara apoi incepem sa ne sarutam si sa ne dezbracam.Putea sa fie cea mai frumoasa seara, dar s a transformat intr un cosmar ce la momentul de fata era foarte rau.Aud usa de la intrare, ma panichez foarte tare.Aud vocea groasa a fratelui meu cum rasuna in apartamentul gol.Un gol in stomac ma face sa vreau sa vomit de frica, incerc sa gandesc situatia si sa actionez cu calm.Il rog pe fratele meu sa astepte cateva minute sa ma imbrac si eu si Mihai care se vedea ca e agitat si ingrozit de ce s ar putea intampla.Iesim din camera.Le fac cunostinta. Atunci fratele meu imi da o palma peste cap, atat de tare ca am crezut ca o sa imi zboare capul.Atunci Mihai se ia de el, iar fratele meu ii baga mana in piept si ii spune ca ar trebui sa plece.Ma uit in ochii lu Mihai parca cerandu i sa ma ia cu el.Pleaca dar mai intai ma asigura ca totul va fi bine.In acea clipa am crezut ca va fi ultima data cand il voi vedea.Am simtit ca totul se termina acolo.Nu sitam daca plangeam de frica  sau pentru ca stiam ca o sa il pierd pe el.Dupa ce cumpar un pachet de tigari, ma urc in masina si vorbesc cu mama prin mesaje.Dezamagita de mine imi spune cuvinte care ma fac sa ma simt ca un jeg de om.Ajunsa acasa vreau sa evit discutii de tot rahatul, dar o atmosfera placuta ma asteapta.Sora mea ma astepta razand de mine.Cu ajutorul ei am reusit sa trec peste marea tragedie.Dar Mihai? Ma gandeam daca o sa mai zica ceva, daca o sa ramana langa mine sau o sa plece exact cum a plecat pe usa aia in acel moment.Aveam o mie de ganduri care nu imi dadeau pace, dar intr un moment zambetul mi a aparut pe buze atunci cand vad mesaj de la Mihai cu “Ce faci? Esti bine?”
Asta insemna ca nu l am pierdut, era bine.