capitolul 2

92 3 1
                                    

   Dupa terminarea orelor mi-am pus toate lucrurile in ghiozdan am așteptat o pe Riky si am coborât pe scări. La parter ne așteptau Mikey si Arahși, iam dat o îmbrățișare lui Arași cand am ajuns langa ea, Senpai mi-a pus mâna in par si la ciufuli ca de obicei.

Senpai- Noi o vom lua prin fata este mai aproape de casa lui Yumeko.

Mikey- Ok. Eu si Riky o vom lua prin spate asa nu mai ocolim școala.

    Cand Mikey se întoarse gata de plecare Riky îl opri.

Riky- Stai puțin să-mi iau o cafea de la automat, sper ca nu lai stricat cu șutul tau de cioban!
   
     Mikey sa întors destul de iritat dar nu spuse nimic cred ca nu avea chef sa fie alergat până acasă sa pus sa se sprijine de un perete cu mâinile in sân până Riky isi lua o cafea.

Senpai- Bine atunci, paa...

      Spuse senpai peste umăr, ma apucat de mână si a grăbit pasul cand la auzit pe Mikey strigând ceva in urma noastră.
       Am iesit din școală si am luat-o pe străduța care ducea spre casa mea,noi am scăpat de la ore pe la ora 14 aproape 15 asta inseamna ca mai era jumate de ora pana ajungea Miya.Am ajuns la poartă (stau la casa cu curte), am deschis o si am intrat in curte, in ea ne astepta Max cainele meu.

Eu-Hei băiete! Spun eu punandumă pe vine si flocosindui  blana mare, el este un ciobanesc german apropo.

     Am intrat in casa iar pe Max l-am lăsat in curte pentru a nu ne deranja. Mi-am aruncat ghiozdanul pe podea si m-am întins, ce mă durea spatele.

Eu- Fă te comodă! Eu ma duc să-mi fac un dus si revin, dupa daca vrei poti face si tu.

Senpai- Da, asi vrea.

    Îi zâmbesc si ma duc la etaj, intru in baie si închid ușa ma dezbrac si intru in dus, si știți ca atunci cand esti in duși iti vin cele mai tâmpite gânduri"oare a fost nepoliticos sa o las pe senpai sa aștepte?" , "Oare ce a vrut Mikey să spună cand senpai ma tras de mână?"gânduri de genul.
     Intrun final termin dusul ma sterg si ies in prosop pentru a ma îmbracă in ceva mai lejer, intru in camera mea dar acolo ma astepta  Arași...

eu- Ce-ce cauți aici?...Adi....Adica ai voie aici dar de ce? Nu-mi găseam cuvintele cand ea ma privea de jos pana sus parca scanândumă...

Senpai- A, păi mi-ai zis sa ma fac comodă si asta am si făcut! Imi zambeste uitânduse la mine de sus pana jos.

Eu:Da-da asa am zis...Pă... Păi vre..vreu sa ma schimb...
    
       Ma uit jenata la senpai care nu schița vreo intenție sa iasa din cameră..Am zis ca poate nu a inteles semnalele mele dar totuși era fata poate i se părea normal sa stea? Imi adun gândurile si ma duc la șifonier, acum stăteam cu spatele la ea.
      Dintr-o data simt o atingere pe șold, ma intorc si o vad pe senpai. Stătea lipita de mine având mâinile pe soldurile mele.

Eu- Ămm....mmm...de...
    
      Nu-mi găseam cuvintele si ei i se părea amuzant.Incepu sa chicotească, ma intoarce si ma pune cu spatele pe șifonier, se sprijină de șifonier cu o mână uitânduse in ochii mei. Ma uit in ochi ei albaștri, erau atât de frumosi...Parca absenta nu-mi dădeam seama de ce se petrece in jurul meu...
        Arashi imi ridica fata cu mâna ei ne uitam câteva secunde lungi una la altă după aceea ma sărută. Sărutul ei era asa de nici nu stiu cum să explic stam asa cateva secunde care nu vroiam sa se mai termine. Ne dezlipim din sărut ne uitam una la alta, imi pun mâinile pe umeri ei iar ea ma sărută i-ar, isi pune genunchiul intre picioarele mele si imi pune inapoi mâinile pe soldurile mele. Era o senzație asa se plăcută nu doaream sa se termine!
          Aud ușa de la intrare si pe fratele meu cum ma striga, atunci ma trezesc la realitate o dau pe Arashi jos de pe mine si mă fâstâcesc fara noimă. Apoi imi amintesc ca sunt doar in prosop imi caut repede prin șifonier un tricou larg si o pereche de pantaloni scurti. Uitasem ca Senpai este acolo si se uita la mine dar nici nu mai conta, m-am schimbat repede am inspirat adânc si am iesit sin cameră.
        Miyamura urca deja pe scări , cand ajunge la capăt ma vede.

Miya- De ce nu ai raspuns cand team strigat?

Eu- Nu-nu te-am auzit...
  
     Miya se uita serios la mine pana o vede pe Arashi care venea in urma mea.

Miya- Aaa, erai cu o prietenă. Inteleg de ce nu m-ai auzit.

Eu- Da-da de aceea.

Miya- Haideți jos ca am cumpărat pizza in drum spre casa!

     Miya se întoarse si coborâ scările eu si senpai eram in spatele lui. Ma uitam jenata la senpai, ea nu schița nici o expresie... Eu ma simteam ciudat, nu înțelegeți gresit aveam sentimente pentru ea dar nu credeam că si ea are...
   Ajungem jos unde Miya ne astepta cu doua Pizza mari Diavola preferata mea!

-----------------------va urma-------------------------

În secret Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum