Parfum de Lăcrămioare [ Esența Iubirii - Volumul 4 ] ✔

Capitolul 21

— Pari suspect de fericită, a observat Aurora, luând o înghițitură din cafea. Samantha cu greu se putea opri din zâmbit, dar avea un motiv. Cursul festiv de la Facultatea de Medicină era pe punctul de a începe, iar rectorul anunțase că un medic foarte cunoscut din oraș avea să țină un discurs. Aurora avea o vagă bănuială cine anume urma să vorbească, dar nu voia să își facă speranțe degeaba. Îl văzuse în dimineața aceea, se trezise în brațele lui și deja îi era dor de el.

Samantha nu a apucat să răspundă, deoarece rectorul a intrat în sală, urmat fiind de singurul om care putea să îi frângă inima Aurorei și să o repare fără probleme. Era un bărbat frumos. Și era doar al ei. Era minunea ei de om. Purta o pereche de pantaloni de stofă neagră, o cămașă albă, dar și puloverul din cașmir negru, primit de la Meredith de Crăciun. Părea mult mai relaxat, avea un zâmbet sincer pe față, iar Aurora nu s-a putut abține să nu îi scrie un mesaj. I-a transmis că îl iubește, după care a încercat să își rețină zâmbetul, astfel încât să nu atragă atenția asupra ei.

— Dacă ar ști iubitul meu că îl admir prea mult pe doctorul Veron, râse Samantha, jucându-se cu medalionul pe care îl purta la gât.

Aurora a analizat bijuteria aceea și a simțit cum respirația îi este tăiată. Recunoștea colierul acela, iar singura ei dorință era ca nu cumva colega ei să fie rănită în vreun fel. Fără să stea prea mult pe gânduri, i-a scris, din nou, un mesaj lui Theo, rugându-l să i se alăture la sfârșitul festivității. Nu a apucat să își pună telefonul la o parte, deoarece rectorul a anunțat că urma să participe și un reprezentant al celui mai mare finanțator al facultății. Nimeni altul decât fiul lui Alfredo Groma.

Alvaro.

Avea aceeași atitudine arogantă. Aceeași nesimțire în privire. Aceeași dorință de a mai răni pe cineva. De a provoca numai durere oriunde ajungea. Pentru Aurora, situația s-a înrăutățit atunci când Samantha i-a șoptit că Alvaro era iubitul ei, ceea ce a reușit să îi confirme bănuiala. Fata purta la gât colierul pe care nenorocitul i l-a oferit înainte să profite de ea. Îi căuta privirea lui Theo și a încuviințat imediat, transmițându-i cine anume era Alvaro. Voia să îi scrie un mesaj, să îl implore să nu facă o prostie, dar nu se putea mișca. Era prea șocată. Avea impresia că era ținută în lanțuri, iar cale de scăpare nu avea. Iar în momentul în care Alvaro a privit-o, fata a realizat că ziua aceea se transformase într-un adevărat coșmar.

A încercat să îl uite, a încercat să se ascundă de el, dar fără succes. Era un om atât de nenorocit, extrem de perfid, care mereu trebuia să se întoarcă și să îți bată joc de ea, dar când l-a privit pe Theo, a realizat că acesta urma să spună ceva.

— Dragii mei studenți, aș vrea să încep acest discu...

— Îmi pare rău, domnule rector, dar nu pot să mă aflu în aceeași încăpere cu un om care abuzează femeile! Nu pot las să vorbească un om care donează niște bani și crede că toate păcatele i-au fost iertate, a vorbit Theo, ceea ce a șocat pe toată lumea. Alvaro a pufnit, deși era evident că se simțea încolțit. Aurora și-a întors privirea că Samantha, care părea de-a dreptul șocată. Colierul îi era smuls de la gât, deja începea să se enerveze. Aurora a vrut să o apuce de mână, dar colega ei s-a smucit, fără măcar să o privească.

— Aveți dovezi care să vă susțină acuzațiile? Și trebuie să vă reamintesc că suntem o Facultate de Medicină, nu cea de Drept? a anunțat rectorul, în timp ce Theo avea privirea îndreptată către monitorul calculatorului. A pornit proiectorul cu ajutorul unei telecomenzi, iar imaginea unei fete roșcate a apărut pe ecran. Aurora și-a întors privirea către Alvaro, care deja se schimbase la față. Se albise de-a dreptul, iar fetei îi era teamă că avea să îl rănească pe Theo. Alvaro era violent atunci când voia, dar Aurora era hotărâtă să devină și mai violentă dacă iubitul ei urma să sufere.