Step Brothers | JJK

2. Te Învăț Eu

Sara pov.

Ma trezesc din cauza alarmei nesuferite care nu încetează din a suna. Pana la urma ma ridic leneșă din pat, direcția mea fiind baia. După un dus rece de 10 minute, îmi fac rutina de dimineață și ma îmbrac.

Parul mi-l las desprins și cobor în bucătărie unde mama pregătea micul dejun. După ce ii spun un "bună dimineața" îmi iau un mar și pornesc spre școală, cerându-mi scuze de la ea pentru ca n-am rămas la micul dejun, și spunându-i ca nu vreau sa întârzii.
Îmi iau rucsacul și telefonul și ies din casa. Ma îndrept spre liceu cu căștile în urechi ascultând muzica mea preferata și încercând sa nu ma gândesc din nou la cei șapte. Ma refer la grupul de băieți din școala noastră. As putea sa le spun " grupul băieților răi" sau "grupul bad boys" dar suna prea clișeic. Cu toate astea nu se comporta diferit de cum i-am numit. De când am început clasa a 9a îmi fac zile fripte și încep sa cred ca în mod special au ceva cu mine. Acum întra 10a speram sa se schimbe ceva, dar am ajuns la jumătatea semestrului și se comporta la fel. Poate dacă as avea prieteni ar fi diferit. Poate nu m-ar baga în seama.
Întru oftând pe poarta liceului și merg direct în clasa ca să nu mă întâlnesc cu cine nu-i de mine. Chiar dacă o sa le vad mutra lui Jimin și Hoseok, pentru ca spre nefericirea mea suntem colegi de clasa. Chiar dacă se comporta urat cu mine, par puțin mai diferiți decât ceilalți cinci. Sunt rai, dar nu ca și ei. Poate din cauza ca sunt a 10a și ceilalți a 11a.
Eh nu știu.
Ma așez în ultima banca și încep să-mi scot cărțile din ghiozdan. Ma așez pe scaun și îmi scot o carte începând s-o citesc.
Am văzând când au întrat cei doi în clasa dar i-am ignorat. În scurt timp se suna și apare proful de mate. Agh cât o mai urăsc. E chineza pura.
După ora aceea am avut desen și apoi a urmat sportul. Nu zic, ador sa fac sport mai ales baschet, dar îmi e prea frica sa joc sau sa fiu măcar prezenta acolo din cauza ca îmi e frica sa fiu judecata.
Proful apare repede spunându-ne ca avem ora cu 11 B.
Super. Se putea mai bine de atât? În sala de sport întra 11 B și ma bucur când nu ii vad pe cei trei. Pe Jungkook, Taehyung și Yoongi mai exact.
Apare Yoongi urmat de Taehyung. Eh măcar nu e Jungkook aici. El mi se pare cel mai de temut dintre toți.
Oftez zgomotos când îl vad ca întra în sala cu o minge de baschet în mana.

Proful: Bun copii. Azi vreau ca băieții care fac baschet de performanta sa ii învețe și pe ceilalți ce știu. Sau măcar elementele de baza. Dacă doriți putem sa ieșim pe terenul de fotbal și sa va împărțiți în grupuri sau mai vedeți voi cum și la sfarsitul orei sa vedem ce-ați făcut.

Pur și simplu îmi vine sa ma dau cu capul de pereți. Dintre toți care-s aici doar Jungkook, Taehyung, Yoongi, Bang Chan, Hyunjin, Felix și Soobin cu Beomgyu fac baschet de performanta.

Ieșim în curtea scolii și mergem pe terenul de fotbal care e de doua ori cât sala de sport. Curtea scolii era goala, spre fericirea mea. Când ajungem acolo proful pleacă, spunându-ne ca se întoarce la sfârșitul orei pentru ca are treaba.
Cred ca treaba lui se numește Lindsey, profa de eco. De când a întrat în școală salivează după ea, și după părerea mea le-ar sta bine împreună.
Ma așez pe o banca mai retrasa și ma uit la restul cum încearcă sa dea la cos, ajutați bineînțeles de cei opt.
Tresar când în fața mea apare Beomgyu și se uita la mine câteva secunde.

Beomgyu: Tu ce faci?

Sara: Stau.. Zic încet și sper ca m-a auzit pentru ca nu vreau sa repet.

Beomgyu: Asta vad. Dar nu joci baschet?

Sara: Nu ma pricep...

Beomgyu: Pai de aia suntem aici. Vino.

Ma ia de mana făcându-ma sa tresar din nou, și ma conduce spre unul dintre coșurile de baschet.

Ashley: Beomhyu! Ma ajuți te rog și pe mine? Zice pițipoanca apărând lângă noi.

Nu ma mir când Beomgyu accepta. Doar n-o sa stea cu mine când poate sa stea cu ea și Molly. Bine, doar plasticul e de ele, dar tot arata bestial și orice băiat ar saliva după ele. Cu toate astea cred ca și-au tras-o cu toată școala pana acum.

Beomgyu: Jungkook! Vino aici!

Îl striga acesta pe Jungkook care abia ce se așezase pe o banca.
Nu, nu el!
Mi-aș dori sa dispar în momentul asta de pe fața pământului. Păcat ca e imposibil.
Jungkook apare lângă noi, și după câteva secunde în care ma analizase își îndreaptă atenția spre Beomgyu.

Jungkook: Ce s-a întâmplat?

Beomgyu: Arată-i tu ... Umm... Cum te cheamă? Îmi spune.

Sara: S-Sara..

Beomgyu: Asa. Arată-i tu Sarei cum se joacă, eu merg la Ashley.

Jungkook: Bine. Merg sa iau mingea.

Beomgyu da din cap și pleacă impreuna cu Ashley. Rămân singura câteva minute pana când Jungkook reapare cu o minge de baschet în mana.

Jungkook: Bun, hai sa vedem ce știi.

Îmi da mingea și după ce facem contact vizual câteva secunde ma uit la mingea din mâinile mele.
Încerc sa dau la cos dar nu nimeresc din cauza ca știam ca se uita la mine. Urăsc când se uita cineva la mine și trebuie sa fac ceva. Nu mai îmi iese nimic.

Jungkook: Nu-i nimic. Te învăț eu.

Apare în spatele meu, lipindu-si abdomenul de mine și făcându-mă sa tresar în ultimul hal. Își pune mâinile pe ale mele care acum cred ca erau reci ca gheata.