Ultimul strop al rațiunii

Prolog

   Încep să fac ture de alergat înconjurând poiana liniștită și restrânsă din apropierea casei bunicii mele până când simt că rămân fără aer, dar încăpățânarea și muzica la maxim din căști mă fac să continui să alerg cu toate că gurile mari de aer pe care le iau parcă nu îmi sunt de ajuns. Alergatul este ca un medicament pentru mine fiind un bun remediu pentru a-mi liniști gândurile care în ultimul timp sunt mult prea agitate din cauza unui nemernic înfumurat.

   Arunc privirea pe ceasul de la încheietura mânii stângi și observ că este aproape ora opt. Drace, am aproape două ore de când alerg în continu și decid să mă opresc constientă de riscurile pe care mi le poate aduce efortul fizic asupra inimii mele nu prea funcționabilă. Mă așez pe iarba umedă din cauza rouăi dimineții și beau aproape toată sticla de apă pe care o am până când respirația îmi revine cât de cât la normal. Mă întind pe spate închizându-mi ochii și încep să găsesc o cale de rezolvare a situației în care mă aflu. Într-un moment de incoștiență m-am dăruit celui mai imbecil, bădăran și răsfățat bărbat pe care l-am întâlnit vreodată și chiar nu mă pot ierta pentru acest lucru.

   — Nu știam că fetele de la oraș aleargă cu noaptea-n cap singure prin poienițe. Aud o voce vibrantă și a dracului de cunoscută, iar când îmi deschid ochii îl văd pe nimeni altul decât Russel Smith cum îmi zâmbește șmecherește.

   — Nu puteai să îți duci în liniște viața de nenorocit pe care o ai fără să știi asta, nu-i așa? Îi spun răspicat în timp ce mă ridic în picioare, înălțimea lui intimidându-mă ca de fiecare dată făcându-mă să înghit în sec.

   — De fapt, cred că nu ai fost mulțumită de prestația pe care ți-am oferit-o de ești așa supărată pe mine, iubito. Îmi răspunde râjind ca prostul făcând referire la cea mai proastă seară din viața mea.

   — Să știi că ai dreptate, am avut parte de prestații mult mai bune din partea altor bărbați care au știut să mă satisfacă la maxim. Îi răspund mințind cu nerușinare, minciuna mea făcându-l să mârâie amenințător, iar ochii lui căprui au început să capete o culoare mult mai închisă. Îl văd cum se apropie periculos de mult de mine până când pieptul lui se presează de al meu, iar fiori reci mă cuprind când mâinele lui îmi înconjoară talia descoperită. În aceste clipe mă blestem singură că am pe mine o pereche de colanți scurți și o banală bustieră sport.

   — Dacă prestația mea te-a dezamăgit așa de tare atunci de ce în acea seară îmi gemeai numele cu disperare implorând după atingerile mele? Ești o mincinoasă groaznică, cireașo. Îmi șoptește mușcându-mi ușor lobul urechi făcându-mă să tremur. Apoi buzele lui pline își fac drum pe gâtul meu și se opresc la decolteul bustierei mele unde îmi tachinează pielea cu dinții, aceste acțiuni făcându-mă să gâfâi din cauza excitației mult prea mari ce îmi cuprinde corpul.

   — Oprește-te Russel, mâine te însori, nu e bine ce faci. Îl opresc cu ultimul strop al rațiunii pe care îl mai aveam înainte ca mâna lui să se strecoare sub bustiera mea.

   — Știu, iubito, dar nu pot să mă opresc fiindcă tu ești cea mai puternică depentență a mea. Spune și își lipește buzele brutal de ale mele oprindu-mi orice fel de acțiune.