Jurnal de drum, zi dupa zi

02. marti, cu trei ceasuri

Trei ceasuri bune, de opt ori.

Trei ceasuri de somn, trei de muncă, trei pe drum, trei acasă, trei la mall, trei la şcoală, trei în parc, trei pe net, trei la volan, trei la sală, trei în vizită, trei şi iarăşi trei.

~~~ ~~~ ~~~ ~~~ ~~~

Mie îmi place să cred că nu există cele trei ceasuri rele de marţi, dar implicit nici trei nemaipomenite. Sunt doar ore normale, una după alta. Zilele curg, mai trece câte o săptămână şi suntem iar în acelaşi punct. Şi trec pe nerăsuflate 52 de zile de marţi şi suntem deja un an mai târziu. Şi când timpul trece atât de repede, cui îi mai pasă de trei ore dintr-o oarecare zi de marţi? Nu mie.

~~~ ~~~ ~~~ ~~~ ~~~

M-am trezit cu gândul la întoarcerea acasă, diseară. Asta pentru că am stat ieri până târziu noaptea... Mă duc ţintă la bucătărie şi pun cafeaua la făcut. Între timp, intru cu ochii mici sub duş şi apa caldă mă răsfață.. Aleg un parfum pe care îl folosesc mai rar şi îmi aduc aminte de ce o fac: îmi dă un sentiment de încredere împărătească, extraordinar. Rochia mi se mulează perfect pe corp şi mă aştept să primesc câteva complimente binemeritate astăzi. Îmi savurez cafeaua, îmi arunc pe umăr geanta, îmi zâmbesc larg, foarte larg în oglinda din hol şi mă cobor la maşină. Am sentimentul că azi va fi o zi excelentă şi ştiu şi de ce: e marţi treisprezece, cu de trei ori trei ceasuri bune. Întorc cheia în contact şi mă avânt în lume.