𝑺𝒆𝒅𝒖𝒄ă𝒕𝒐𝒂𝒓𝒆𝒂---ʲᵘⁿᵍᵏᵒᵒᵏ

❀35❀

-Vreau sa ne despărțim. Sunt sigur că asta nu va merge asa că de ce sa o lungim in felul asta? spune Jungkook aproape plângând
-Jungkook,te rog spune-mi că glumești? Nu pot să mă despart de tine,te iubesc prea mult! începe să plaga fata în timp ce îl apucă de mâini pe Jungkook

Îmi trag mâinile și mi le așez pe picioare. Mă uit în jos pentru că nu mă puteam uita în ochii ei. Mă distrugea atât de mult aceasta situație. Lacrimile nu merita sa stea pe fata ei mica și frumoasa. As îmbrățișa-o și nu i as mai da drumul dar trebuie să rezist,vreau doar că ea sa fie bine.

-Gaeul,sa îți strangi lucrurile și să pleci! Se ridică și fuge la mașină

Inima mea aproape că îmi cădea din piept. Bag cheia în contact. Lacrimile nu încetează să apară micsorandu-mi vizibilitatea. Trag nasul de doua ori și pornesc mașina. Simt că mă sufoc. Îmi scot cravata și parchez pe margine. Ies din mașină și mă pun jos plângând. Mă simțeam atât de rau. Voiam doar ca eu sa fiu cu Gaeul. Sa fim fericiti împreună. Sa avem o familie frumoasă. Doar atât îmi doresc. E prea mult? De ce mi se pare că cer prea mult?

-Sunt un prost! Am lăsat-o acolo. E seara,daca pățește ceva? Prostule! Își dă pumni în cap în timp ce plânge

|Lee Gaeul|

După ce Jungkook a plecat picioarele mele se înmoaie și cad. Lacrimile curg atât de tare din ochii mei. Simțeam că viața mea se sfârșește. Credeam că el mă iubește. Mereu am crezut că va lupta pentru noi. Nu îmi păsa dacă părinți lui îmi făceau ceva. Eram fericita că sunt alaturi de el. Doar asta voiam,o viață alături de el.
Încep să îmi fac bagajul. Ies din casa și mă uit puțin înapoi. Uitându-ma îmi aduc aminte toate amintire frumoase alaturi de el. Partea asta din viața mea a fost cea mai frumoasa. Nu mai fusesem niciodată fericita până să îl cunosc pe el. Mi a demonstrat ca fericirea poate veni și de la sentimentele pe care ți le da o persoană și nu doar din lucruri materiale. Înainte să plec mă decid sa scriu o scrisoare pentru Jungkook pe care o pun în patul nostru. Plec spre casa. Era atât de răcoare însă inima mea era prea lovită sa mai simta ceva. Ajung acasă și îmi salut părinți pe care nu îi mai văzusem de mult. Merg direct în camera mea și îmi pun o perna deasupra capului. Încep să plâng atât de tare în cat simt că rămân fără aer. Îmi deschid fereastra și adorm.

|Mama Jungkook|

MJ- Uite-l și pe băiatul meu. Mă bucur că m ai ascultat draga și ai venit acasă.
Sy- Mă mira faptul că ai lăsat-o pe trafa aia și ai venit. Nu mă așteptam. Credeam că sunteți uniți. Că nu va veți despărți niciodată.
-Sunteti niste oameni atât de josnici. Nimeni nu va suporta. Mama,de fapt doamna pentru că nu va pot numi mama mea,te rog sa o lași în pace pe Gaeul acum. Respectați promisiunea. Placa sus în camera lui

Normal că încă trebuia să scap de fata. Trebuia doar să găsesc momentul potrivit. Deja planul meu era conceput. Trebuia doar ca Jungkook sa nu se mai vadă cu ea. Pentru a nu fi implicat și el în moartea fetei.

|Kim Taehyung|

Merg acasă la Jinni pentru a dormi cu ea. Deodată telefonul îmi sună.

-Jeon? Ce vrea la ora asta? răspunde
-Salut bro. Îmi pare rău că te sun acum. Am nevoie de ajutorul tau. M am despărțit de Gaeul și acum nu știu unde sa dus. Te rog,ai grija tu de ea. Du-o pe Jinni la ea pentru că sunt prietene și poate o ajuta pe Gaeul.
-Doamne Jeon...de ce te ai despărțit de fata?
-Îti voi spune eu Tae. Acum tu doar ai grija de ea,bine?
-Bine bro. Ne auzim atunci.

Închid telefonul și mă uit spre Jinni. Ea se uită curioasa.

-Iubire,ce ți a zis Jungkook? Sa întâmplat ceva rău?
-Pai iubire...Gaeul...
-Ce e cu prietena mea. Ce a pățit?

💚Îmi pare rău pentru greșelile gramaticale sau de exprimare💚