Crima (nefinalizată)

.

Astăzi este ziua în care tata se căsătorește și nu mă gândesc nici măcar o secundă să particip la această catastrofă. Eu și Amanda ne certăm des și nu suntem niciodată de acord, dar astăzi s-a întâmplat ceva ireal. Am căzut de comun acord ca niciuna să nu participe la această nuntă. Amanda a ieșit cu prietenii ei, iar eu am decis să mă uit la un documentar despre criminalul care îmi atrage cel mai mult atenția, Richard Ramirez.

Îmi doresc să am o viață total diferită de cea a părinților mei. Eu nu vreau faimă. Nu vreau ca toată lumea să știe orice pas pe care îl fac și nu vreau ca o mulțime de fotografi și fani să fie pe urmele mele, ceea ce se mai întâmplă uneori când cineva mă recunoaște și strigă în gura mare "Uitați-o pe fiica lui Lucas Bernasconni" și o mulțime de oameni se strâng în jurul meu de parcă aș fi un exponat în muzeu. Ba din contră, eu vreau să fiu cât mai discretă. Vreau să fiu un detectiv, să pornesc pe urmele celor mai diabolici criminali și să-mi petrec timpul analizându-le modul de gândire și găsind răspunsurile la întrebările puse de cei mai mari detectivi și criminaliști din lume, iar aceste documentare mă ajută foarte mult.

Nimeni nu ne-a simțit lipsa așa că nu am fost deranjată de nici un apel sau mesaj în care îmi spne tata cât de tare l-am dezamăgit prin simplul fapt că nu am făcut ce a vrut el.

Seara târziu, când s-au întors de la nuntă, erau mult prea fericiți și au uitat complet de noi. Amanda nu se întorsese încă. Deși nu o plac, mi-am făcut griji pentru ea. Dacă pățise ceva și nimeni nu era acolo să o ajute? Am vrut să îi trimit un mesaj în care să mă asigur că este bine, dar știam deja ce urmează. Ziua următoare, la școală ea și gașca ei "rebelă" o să râdă de mine cum au făcut când aceasta și-a uitat cutia cu mâncare, așa că am decis să i-o aduc eu, iar ei m-au numit "servitoarea Amandei". De atunci mi-am jurat că nu o să mai fiu niciodată drăguță cu ea și până acum m-am ținut de cuvânt fără nici o grijă.