1. Prima mea zi în Londra.

621 43 0
                                    

- Grabestete. O sa pierdem avionul.imi spune mama un pic ingrijorata. Cum naiba sa vin eu mai repede daca nimeni nu ma ajuta cu tampitele astea de bagaje?

- Sunt gata, vin imediat.
Ma indrept catre usa cu foarte multe bagaje in ambele maini ma chinui sa le car pe toate dar nu reusesc asa ca imi strig fratele de 18 ani sa ma ajute. Noi nu suntem o familie foarte numeroasă, dar ma bucur foarte mult ca nu sunt singura la părinți si ca il am pe Jake langa mine.

- Jake, vino si ajuta-ma!strig eu cat de tare ma tin plamani. Ma pun langa usa rezemandu-ma usor de ea, asteptandu-mi fratele.

- Vin acum Jennifer. Asteapta o secunda. Spune facandu-ma sa-mi dau ochii peste cap. La el o secunda inseamna o ora intreaga.

- Bine, dar grabeste-te. Strig petru a ma auzi.
Il astept aproximativ 5 minute si intr-un sfarsit apare si el.

- Ce a durat atat? Strig nervoasă lovindu-l usor in bratul stâng.

- A trebuit sa-mi aranjez freza mea perfecta. Spune zâmbind usor, dandu-mi ochii peste cap.

- Da....ce sa-ti povestesc. Acum ajuta-ma o data ca intarziem si pierdem avionul numai din cauza ta. Spun urlând la propriu la el.

- Ok. Nu mai urla ca o nebună ce esti.
Jake ia toate bagajele si le pune în portbagajul masini, ma mir cum de încap toate lucrurile astea imense si multe in spațiul acela mic si înghesuit. După ce termina de înghesuit toate bagajele alea in portbagaj am suit toti in masina usursti ca am plecat la timp. După 45 de minute de mers cu masina am ajuns si noi insfarsit la destinatie.
- Am ajuns la fix. spune mama foarte usurata. Sărind la propriu din masina
- Da...am ajuns bine. Dar am fi ajuns mai devreme daca tata nu se oprea sa manance o pizza. Spun stapanindu-mi cu greu nervi.
- Da...tata ai mancat si inainte sa plecam de acasa.Spune fratele meu dandu-si ochii peste cap.
Am urcat in avion si ne-am asezat pe scaunele noastre. Eu stateam langa un batran si o batrana. In spatele meu era in baietel de 5 ani care tot dadea cu piciorul in scaunul meu si nu ma lasa sa stau deloc linistita.
- Terminate...mucosule...ii spun eu pe un ton foarte sever.
- Terminate tu..babuto.adauga el.
- Nu cred ca ai spus asta.
Ma indrept catre el foarte hotarata sa il zdruncin putin. Dar chiar atunci ma opreste mama si nu ma lasa sa ma duc la el.
- Dute la locul tau draga mea. Lasal in pace. Este doar in copil, nu ai ce sa-i faci. imi spune mama pe un ton dulce.
- Bine. Dar daca nu sta cuminte sa stii ca vii in locul meu.
- Uite alta babuta. Dar mai batrana. Il spune copilul mamei mele.
Ia mama o punga de alune si arunca in mucosul ala mic. Avem o bataie cu mancare in avion timp de 10 minute. Pana cand a venit o stuardesa sa ne opreasca pe toti sa mai aruncam cu mancare.
- Ce se intampla aici?intreaba ea.
- Ei au inceput. spun eu si arat catre baietel si mama lui.
- Nu este adevarat. spune mama copilului.
- Toti sase platiti 100 de lei de fiecare pentru mizerie si deranjarea linisti publice.
Mama este foarte nervoasa mai ales pe copilul ala nesimtit.
- Mama esti bine?
- Da sunt bine vreau sa ajungem o data in Londra.
Se vede foarte bine ca este suparata dar nu vrea sa vedem noi. Oare mai avem mult? Trec 20 de minute si intr-un sfarsit am ajuns si noi in Londra.
- In sfarsit. sriga Jake. Am ajuns in Londra. O sa ma distrez foarte tare.
- Da asa e o sa me distram foarte bine. Mai ales dupa ce ne instalam si noi.
- Bine copii coborati pe rand din avion si chemati in taxi.spune mama.
Chem repede un taxi si be duce pana acasa si merg deja sa-mi vad camera. ,,Oouuu.....ce camera frumoasa am". Spun eu in gandul meu foarte foarte fericita.
- Ce faci aici?ma intreaba mama.
- Adica? Asta e camera mea.
- Nu, nu e camera ta. Este a mea si a tatalui tau.
- Ce? Si camera mea care e?
- Vino cu mine.
Merg cu mama si imi arata o camera mai mica decat cea pe care am vazuto adineauri.
- Asta este camera ta, imi spune ea.
- Era prea frumos sa fie adevarat.
- Da.. Cam asa ceva.
Am despachetat tot si am mers sa fac un dus si dupa sa ies afara cu Jake.
- Jennifer, hai o data.striga el dupa mine de jos.
- Vinn......
Am coborat foarte usor si merg catre usa.
- Unde vrei sa mergem?ma intreaba el.
- Nu stiu. Nu cunosc pe nimeni si mimic aici.
- Bine. Atunci vrei sa mancam ceva la KFC?
- OK sa mergem.
Ne indreptam spere un taxi si ma inpiedic si ma prinde un baiat foarte dragut. Defapt nici nu l-am vazut la fata. Oare cine o fi fost?
- Esti bine?ma intreaba Jake.
- Da sunt OK dar cine m-a prins?
- Nu stiu. Nu l-am vazut la fata era prea intuneric.
Cine o fi fost? O sa-l mai vad vreo data? O sa- i multumesc ca m-a prins? Sper sa-l mai vad vreo data.
- Eu ma duc acasa nu mai vreau sa stau afara ma doare glezna. Poti sa ma duci acasa? te rog....
- Bine...sa mergem.
Ma duce acasa si ii spun lu mama ce mi s-a intamplat iar ea incepe sa rada.
- De ce razi mama?
- Nu-i nimic. Mai povestestemi.
- Mai bine nu ... Ma duc sus pa.
- Bine pa.
Merg sus si ma schimb. Ma pun sa scriu in jurnal.
DRAGA JURNALULE!
Sunt în casa. Azi am ajuns în Londra acum 4 ore și jumătate. Astăzi m-a prins un baiat când mai era un pic și cădeam. Dar din nefericire nu i-am văzut fata. Dar i-am văzut ochii. Ochii verzi foarte verzi. Poate fi băiatul viselor mele. Sper să-l mai întâlnesc vreodată.

Iubire imposibila!( in Curs De Editare)Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum