Printesa fara regat💔

Capitolul 1

Ma aflu din nou in fata usii biroului tatalui meu, asteptandu-mi pedeapsa. Garzile sunt chiar in spatele meu asa ca sansele mele de a o amana sunt mici. Imi indrept spatele si intru timida in camera cosmarurilor mele, camera in care mi s-a varsat sangele de prea multe ori, camera pe care nu o sa o uit nici macar cand voi ajunge in mormant.

Tatal meu, regele din Amàris, ma asteapta deja langa dulapiorul in care se afla biciul lui preferat facut din sarme de argint. Il scoate din dulap si eu incep sa imi dau jos corsetul in tacere asa cum fac de obicei.

-Chiar credeai ca te voi lasa sa fugi? ma intreaba el cu vocea lui aspra. Esti atat de naiva! Cate lovituri crezi ca meriti pentru ceea ce ai facut, domnisoara? Cinci? Zece? rade el. Cred ca douazeci sunt potrivite pentru o asemenea prostie. Lipeste-te de birou!

Strang din dinti, dar il ascult, pentru ca stiu ce inseamna sa il supar mai tare. Incepe sa ma loveasca, iar durerea este izbitoare, ca de obicei. Ceva din acea durere este insa placut, caldura cere imi alimenteaza furia pentru el, pentru cei care se fac ca nu stiu ce mi se intampla, pentru Universul care nu a fost de pertea mea si pentru o mama care m-a lasat singura cu un monstru. Totusi, imi tin spatele drept si nu scot niciun sunet, pentru ca mi-am promis ca nu o sa ii mai dau satisfactia de a-mi vedea durerea. Se zice ca nu te obisnuiesti niciodata cu durerea suficient incat sa nu o mai simti, dar cred ca am gasit o cale prin care sa nu ma las doborata de ea, cel putin cat sunt in camera asta, fiindca, daca o fac, nu voi mai putea sta in picioare. Spatele-mi zvacneste si simt cum pielea mi se sfasie, iar sangele meu se preninge pana pe podeaua rece de marmura pe care fratii mei se jucau odata.

Toata viata nu mi-am dorit decat sa scap din acest castel blestemat. Mama era complet opusul tatalui meu, era grijulie, iubitoare si mereu atenta la detalii, sau cel putin asa spun sevitorii, fiindca a murit atunci cand mi-a dat viata. Am auzit ca inclusiv tata era diferit pe atunci. Mama il schimbase in bine, iar poporul ii iubea, dar de la moartea ei totul s-a schimbat. El s-a casatorit cu o scorpie de femeie care i-a nascut pe fratii mei, Nath si Harry, iar poporul plange in saracie si lupta intr-un razboi care nu este al lor-imi placre sa consider ca am ochi peste tot, chiar daca sunt doar nepoata regelui si practic nu am importanta, fiindca tatal meu e un tradator.

-Poate te inveti minte sa nu iti mai faci sperante false! Peste cateva luni faci 16 ani si o sa te duci la razboi de buna voie, te asigur. Tine minte ca singurul motiv pentru care mai esti in viata este fiindca asta a fost ultima ei dorinta.

-Imi pare rau ca te-am suparat, Maiestate! ii spun, reusind sa imi tin in frau lacrimile cauzate de furie si de durere.

Plec cat de repede pot din camera aceea si incerc sa ajung in dormitorul meu, dar lesin din cauza hemoragiei. Ma trezesc in patul meu peste ceva timp. Harry sta langa mine ingrijorat, dar chipul i se mai lumineaza cand vede ca ma trezesc. El este singurul motiv pentru care nu am cedat presiunii. Harry a avut mereu grija de mine si mi-a luat apararea in fata parintiilor, dar stiu ca nu poate sa il opreasca pe tata din a ma biciui, de aceea nici nu i-am spus ce se intampla in camera.

-Esti bine, surioara? Cand te-am vazut pe jos am inlemnit. Stiam deja ca o sa fac mai rau daca chem pe cineva, asa ca te-am adis aici si, apoi, m-am furisat in cabinet sa iau bandaje. Cat de rau e?

Cum tata nu vrea ca eu sa ajung pe tron, pentru ca sunt fata si nu merit, le-a spus tuturor ca sunt nepoata lui. Bineinteles, lumea nu a pus intrebari, iar viata lor a mers inainte.

-Nu cred ca ma pot ridica din pat, ii raspund eu. O sa imi ia cel putin o saptamana sa imi revin.

-Spune-mi sincer ce s-a intamplat, promit ca imi tin gura, ma implora Harry ingrijorat.

-Bine, iti spun. Azi noapte, am vrut sa ies putin afara, fiindca nu puteam sa dorm, m-am catarat intr-un copac ca sa vad rasaritul si una dintre garzi m-a zarit. Regele a crezut ca vreau sa fug asa ca m-a chemat de dimineata in biroul lui.

Am mintit. Adevarul e ca, oricat de egoist ar parea, chiar am incercat sa fug, sa ma refugiez in padure si sa nu ma mai intorc niciodata aici. Harry mi-a fost mereu alaturi, dar nu stie cum te simti stand in casa in care ti-ai omorat mama, in casa regelui tau care te uraste doar pentru ca existi si nu o sa inteleaga niciodata durerea pe care o simte un copil pe care propriul lui tata il bate. Am realizat acum mult timp ca durerea e trecatoare, dar cosmarurile si cicatricile raman pe viata, indiferent cat de tare incerci sa le alungi, nu o poti face. Exista noduri care nu pot fii desfacute de un singur om. Harry nu are cum sa ma ajute, de asta am ascuns de el noptile in care nu dormeam doar fiindca imi ere frica de ce puteam visa, noptile in care m-am trezit tipand. Din fericire, s-a facut ca nu observa cat de rau imi este, fiindca stia ca nu o sa primeasca un raspuns, dar cred ca este timpul sa ii spun adevarul si sa afle de la mine cum este realitate. Pana la urma, chiar si printii sufera in felul lor, mai ales atunci cand viata pare perfecta.

-Vreau sa aud de la tine ce s-a intamplat acolo, ce se intampla mereu acolo. De ce iesi mereu ranita de acolo? Spune-mi, te rog, ca nu el este vinovat, dar stim amandoi adevarul.

-Ai spus ca vrei adevarul...De fiecare data cand fac ceva gresit sau il enervez pur si simplu, ma cheama in camera aia, scoate un bici din sarme de argint din dulapul pe care il tine incuiat cu lacatul si ma biciuieste pana cand nu imi mai simt pielea, amintindu-mi de fiecare data ca sunt un nimic, iar fiecare clipa a existentei mele este motivul pentru care mama nu mai e in viata si partea care doare cel mai tare este ca stiu ca are dreptate, spun eu nervoasa, incercand sa nu plang in fata fratiorului meu.

-Nu este adevarat, striga Harry exasperat. Se baga in pat, langa mine si scoate o bucata de metal din buzunar. Hai sa ne jucam cu ea, asa cum faceam cand eram mai mici.

Amàris este impartita in doua categorii, cetateni si nobili. Nobilii sunt mai putini decat cetatenii si au puterea de a controla elemente primare precum apa, pamantul, focul, vantul si metalul. Familia regala are puterea de a controla metalul, dar mai exista si alti nobili impartiti in 4 familii fondatoare: Waterson-apa, Blackwood-pamant, Fair-vant si Firefox-foc. Totusi, eu sunt diferita, fiindca pot controla toate cele 5 elemente, iar singurul care stie asta este Harry.

-Bine, spun eu, dar nu  trebuie sa afle nimeni ce ti-am spus.